Filosofia inconștientului. ediția a-IV-a

Descriere

Așa cum filosofia tradițională s-a străduit să spună totul despre spirit din perspectiva conștientului, filosofia inconștientului abordează spiritul din perspectiva zonelor subliminale ale psihicului, mai superficiale sau mai profunde (inconștient personal, inconștient colectiv). Două îi sunt ideile structurante: „spiritul este impur" și „există spirit inconștient". Ambele pun în discuție două dintre axiomele filosofiei tradiționale, și anume „spiritul este pur" și „conștiința este consubstanțială spiritului". În măsura în care reconsideră spiritul dintr-o perspectivă unică, demersul meu regăsește vocația sistematică a filosofiei, fără a urmări realizarea ei integrală. Cititorul se întâlnește pe parcursul lecturii cu hermeneutica, estetica, filosofia religiei, etica, filosofia științei – toate regândite din perspectiva inconștientului.
Vasile Dem. Zamfirescu


Dacă filosofia este spirit întors asupra spiritului (C. Noica), atunci problema posibilității unei filosofii a inconștientului poate fi reformulată în felul următor: se ocupă într-adevăr filosofia inconștientului de spirit? Dacă un astfel de demers, alimentat, în cazul prezentei cărți, de psihologiile abisale, ar reduce spiritul la regiunea sufletului, atunci faptul că s‑ar intitula pretențios „filosofia inconștientului" nu i-ar schimba natura. Cu alte cuvinte, există în psihanaliză ca teorie a inconștientului pasaje care pot da seama nepsihologist de spirit, de acel noi din fiecare eu, sau măcar implicații care pot fi fructificate din această perspectivă?
V.D.Z.


În „Orizont și stil", prima secțiune a Trilogiei culturii, vom găsi aprecierile definitive ale lui Blaga asupra psihanalizei și vom putea urmări modul în care filosoful român înțelege să încorporeze în teoria sa asupra culturii elementele din psihanaliză pe care le consideră viabile. În același timp însă, Blaga, spirit creator, nu va ezita ca pe canavaua unor idei preluate să brodeze țesătura originală a „noologiei abisale", prin care crede pe bună dreptate că aduce o contribuție la dezvoltarea teoriilor abisale. Prin această includere a unor idei psihanalitice în edificiul său filosofic, dar mai ales prin dezvoltarea lor creatoare se singularizează cu adevărat Blaga, sub aspectul relațiilor cu psihanaliza, în cultura română.
V.D.Z.Cuprins extins: Cuprins
Cuvânt-înainte la ediția a treia
Cuvânt-înainte la volumul întâi
Cuvânt-înainte la volumul al doilea
I PRELIMINARII LA O FILOSOFIE A INCONȘTIENTULUI
1. Este posibilă o filosofie a inconștientului?
1.1. Cultura filosofică a lui Freud
1.2. Filosofia tradițională și perspectiva inconștientului
2. Ideea și conceptul de inconștient în istoria filosofiei
3. Inconștientul în psihanaliză
3.1. Factualitatea teoriei freudiene
3.2. Conținuturile inconștientului și structura psihicului. Natură și cultură în psihanaliză
4. Filosofie și psihanaliză. Tur de orizont contemporan
4.1. Psihanaliza — obiect al teoriei și filosofiei științei
4.2. Evidențierea și fructificarea implicațiilor filosofice ale psihanalizei
4.3. Psihanaliza filosofiei
II IMPURITATEA SPIRITULUI: PSIHANALIZA CA HERMENEUTICĂ
1. Hermeneutică și filosofie
2. Hermeneutica psihanalitică și relația spirit suflet
3. Principiile hermeneuticii psihanalitice
4. Spiritul inconștient și problema psihologismului
5. Actul ratat și cogito ul cartezian. Problema subiectului
6. Interpretarea visului — paradigmă a hermeneuticii psihanalitice. Dorința
7. Hermeneutica simptomului nevrotic. Dorința și legea
7.1. Complexul Oedip în isterie
7.2. Sensul fobiei micului Hans
7.3. Nevroza ca negativ al perversiunii
7.4. Complexul Oedip în nevroza obsesională
7.5. Nevroza și condiția umană
8. De la psihologia inconștientului la estetică: Witz ul
8.1. Plăcerea estetică
9. Estetica psihanalitică: complexul Oedip în literatură
9.1. Straniul și complexul Oedip
9.2. Hamlet și Oedip
9.3. De la Frații Karamazov la Totem și tabu
9.4. Paradigma literară a psihanalizei: Oedip rege
9.5. Romanul, gen oedipian?
10. De la psihanaliza religiei la religia psihanalitică. Freud și Jung
10.1. Nevroză, artă, religie
10.2. Religie și dorință
10.3. Elemente religioase în psihanaliză
11. Impuritatea moralei: resentiment și morală
11.1. Fenomenologia și psihologia resentimentului
11.2. Sociologia resentimentului
11.3. Valorizarea produselor culturale ale resentimentului
12. Psihanaliza spiritului științific
12.1. Inconștientul personal și științele naturii
12.2. Inconștientul colectiv și științele naturii
12.3. Calea spre obiectivitate în științele omului
13. Hermeneutica psihanalitică — propedeutică la spiritul liber
III ANTROPOLOGIA PSIHANALITICĂ
1. Psihanaliza ca hedonism
1.1. Sexualitatea infantilă sau plăcerea ca scop în sine
1.2. Scurt excurs despre anaclisis
1.3. Paradigma sexualității infantile
1.4. Mica pubertate
1.5. Dublul început al vieții sexuale
1.6. Dovezi indirecte despre existența sexualității infantile
1.7. Este copilul un „pervers polimorf"?
1.8. Fundamentul biologic al sexualității infantile
2. Hedonismul în istoria filosofiei. O parafrază marcusiană
2.1. Locul psihanalizei
3. Freud — critic al culturii
3.1. Restrângerea plăcerii sexuale
3.2. Reprimarea agresivității ca sursă de neplăcere
3.3. Critică și conformism
3.4. Este posibil un principiu nerepresiv al realității? O altă parafrază marcusiană
4. De la antropologie la ontologie: Eros și Thanatos
4.1. Erosul sau pulsiunile vieții
4.2. Thanatosul — un instinct „filosofic"?
4.3. Confruntarea dintre Eros și Thanatos ca fundal al vieții
5. Desexualizarea psihanalizei sau teoria relației cu obiectele ca psihanaliză a socialității. Glose la o lucrare de sinteză
5.1. Schimbare de paradigmă în psihanaliză?
5.2. Margaret Mahler sau eșecul armonizării celor două teorii
5.3. Teoria celor doi factori — o soluție echilibrată
5.4. O poziție radicală — renunțarea la teoria instinctelor
5.5. O nouă viziune asupra omului?
IV NOOLOGIA ABISALĂ
1. Freud și „inconștientul de sus"
1.1. Formarea Supraeului
1.2. În căutarea originarului: Supraeul precoce
1.3. Morala inconștientă și morala conștientă
1.4. Maturitatea morală
1.5. Comunismul și infantilizarea morală
2. Spiritul inconștient ca arhetip la C.G. Jung
2.1. Premise filosofice: psihologia analitică sau a complexelor ca noologie abisală
2.1.1. Dimensiunea arhetipală a moralei: a priori ul jungian
2.1.2. Excurs: o perspectivă lamarkistă asupra formării arhetipurilor
2.1.3. A priori formal sau material?
2.1.4. Între psihologism și misticism: problema reducționismului
2.1.5. Spirit, suflet, corp
2.1.6. Metapsihologia jungiană
2.2. Principii și metode pentru cunoașterea spiritului inconștient
2.3. În lumea spiritului inconștient
2.3.1. Caracteristicile arhetipurilor — o încercare de sinteză
2.3.2. Un inventar al arhetipurilor tipice și atipice
2.3.2.1. Arhetipuri sau existențiale?
2.3.2.2. Arhetipuri neîncadrabile
2.3.2.3. Câteva arhetipuri tipice
2.4. Simbolul — vehicul al arhetipurilor
2.4.1. Relația Freud Jung sau contradicția unilaterală
2.4.2. O ilustrare: simbolurile geometrice ale Sinelui
2.5. Domeniile de manifestare ale arhetipurilor
3. De la arhetipuri la factori stilistici
3.1. Psihanaliză, publicistică, dramaturgie
3.2. Filosofia culturii ca noologie abisală
3.3. Arhetipuri și factori stilistici
3.4. De la transcendental la transcendent
3.5. Manifestare simbolică și personanță
Bibliografie