Semne/Alice Broadway
Descriere
Al treilea volum din trilogia Carti scrise pe piele In Cerneala, Leora a invatat ca lucrurile nu sunt ceea ce par. In Scanteie, a invatat ca o poveste are intotdeauna doua versiuni. Acum simte ca a invatat suficiente lectii – si isi va spune propria poveste.
Semne o surprinde pe Leora intr-un moment de rascruce, coplesita de confuzie si frica. Trebuie sa puna sub semnul intrebarii tocmai temelia pe care a fost cladita societatea ei, indiferent de consecinte. Cu prieteni disparuti, incarcerati sau care isi ascund adevarata fire, e datoria ei sa scoata la iveala inselatoria, aratand cine sunt in realitate conducatorii infami. Incheierea exploziva a celebrei trilogii Carti scrise pe piele vorbeste despre lupta Leorei de a crede in sine chiar si in momentele cele mai intunecate, de a gasi o punte intre trecut si viitor – si de a accepta ca nu exista raspunsuri usoare la intrebarile vietii. Trilogia Carti scrise pe piele ne propune un subiect distopic indraznet si original, cu un deznodamant dramatic. - Kirkus Reviews Alice Broadway creeaza o poveste care exploreaza suferinta si pierderea, aratand totodata cum puterea poate deveni un instrument de manipulare coercitiv si mincinos. - Publishers Weekly
Fragment din cartea "Semne" de Alice Broadway:
"- Semnul tau? o intreb, iar ea aproba din cap. - Uneori ma gandesc ca omul e doar un fraier, si apoi face ceva atat de bine calculat..., ofteaza ea. Am fost data drept exemplu la una dintre insemnarile lui publice. A anuntat totul de parca ar fi fost un joc. Era un nou tip de semn, le-a spus oamenilor, un tatuaj numit semnul loialitatii. Oamenii erau incantati, dar el le-a spus ca spera sa fie un semn rar folosit facut doar pe cei care-l meritau cu adevarat. M-au tarat pe scena, continua ea, incercand sa-si pastreze vocea optimista, dar, cand isi da parul din ochi, vad ca-i tremura mana. A anuntat ca, pana atunci, doar eu castigasem dreptul la un semn al loialitatii. Ca era un semn folosit sa-i alerteze pe ceilalti, un avertisment pentru cei cu adevarat loiali. Le-a spus pacatele mele: ca m-am casatorit cu un barbat care a fraternizat cu neinsemnatii, ca am crescut un copil neinsemnat, ca mi-am trait toata viata batjocorind puritatea Saintstone-ului. A spus ca i-am pacalit pe toti: ca i-am dezamagit. Am dus oamenii in pacat fara ca ei sa stie. Prietenii mei, clientii, colegii cititori, toti cei care mi-au vandut mancare si haine... in tot acest timp au stat fata in fata cu o infractoare. Nu a fost vina lor, a spus el; nu aveau de unde sa stie. Le-a spus ca nu aveam sa fiu marcata ca uitata. A facut sa sune ca si cum mi-ar fi facut o mare onoare. Mi-a dat sansa de a scapa de pedeapsa daca te renegam spune ea si scutura din cap de parca ideea asta era lipsita de logica. M-au insemnat atunci, pe loc. Mama ma priveste fix in ochi. - Leora, a fost agonizant. A fost un foc cum n-am mai simtit in viata mea. Si oriunde merg, e si semnul cu mine. De-atunci, n-am mai fost servita la piata. Ma intins si o apuc de mana. - Dar prietenii tai? Sigur... - Sunt prea multe de pierdut. Daca vreunul dintre ei este vazut cu mine, va fi si el marcat la fel asa a spus el. Nu i-as dori asta niciunuia dintre ei; nu-i acuz pentru ca nu vin."
