Cerneala. Primul volum din seria Carti scrise pe piele
Descriere
Primul volum din seria Carti scrise pe piele In Saintstone nu exista secrete. Inca din clipa in care te-ai nascut, fiecare realizare, fiecare esec, fiecare moment important – toate iti sunt intiparite pe piele. Exista urme decente care ii fac pe oameni sa inteleaga ca esti de incredere. Si tatuaje rusinoase care spun ca esti un tradator. In vizionarul sau roman de debut, Alice Broadway dezvaluie limitele periculoase pe care le putem atinge ca sa punem ordine in lumea din jurul nostru – chiar si atunci cand adevarul refuza sa ramana ascuns. Un roman liric, cu accente de fantasy si ecouri din Orwell, care nu seamana cu nimic din ce ai citit vreodata, o poveste care cu siguranta ti se va strecura pe sub piele… Plasat intr-o lume in care viata fiecarui personaj ii este scrisa pe piele, Cerneala vorbeste despre niste oameni care isi fac tatuaje ca sa marcheze evenimente importante: casatorii, nasteri, o slujba noua sau chiar o poveste de dragoste. - The Guardian Broadway construieste o distopie socanta: o societate aparent binevoitoare, complet transparenta, care pretuieste orice individ, indiferent de culoarea pielii – si, cu toate acestea, plina de bigotism, paranoia si ipocrizie. - Kirkus Review Alice Broadway a avut mai multe slujbe inainte de a deveni scriitoare: a impachetat ciocolata la o fabrica de ciocolata, chelnerita, administrator… Totusi, isi aminteste ca odata, in timp ce iesise la plimbare cu copiii sai, s-a gandit ca mereu isi dorise sa devina scriitoare. Iar visul acela s-a pierdut pe undeva. Asa ca, atunci cand copiii au mers la scoala, s-a hotarat sa se apuce de scris. Locuieste in Lancashire, bea ceai in timpul zilei si vin seara. Fragment din volumul "Cerneala" de Alice Broadway: "Acum, cu tot vantul asta care sufla printre ramurile copacilor izbindu-le de fereastra mea si cu intunericul de afara e atat de usor sa te gandesti la povestilea acelea. Imi spun sa incetez cu prostiile; ar fi trebuit sa depasesc aceste spaime. Insa nu pot uita avertismentele primarului Longsight; amenintarea este reala. Prind molia in maini, simtind-o cum isi flutura aripile, lovindu-le de palmele mele timp de o secunda, inainte sa se potoleasca. Deschizand fereastra cu cotul, desfac palmele si o eliberez. In loc sa zboare, cade ca un bolovan; captivitatea sa temporara a omorat-o inainte de a fi eliberata. Imi sterg mainile de pantaloni. E tarziu, asa ca ma schimb in pijamale, ma urc in pat si inchid ochii. Ma gandesc la tata, la sufletul lui blocat intre hotarul dintre viata si moarte, in timp ce asteapta fie cantarit si judecat. Ma gandesc la Connor, barbatul care a fost insemnat si la cum aratau ochii lui inainte sa-i fie infipt acul in piele. Ma gandesc la Vrajitoarea Alba si la avertismentele solemne ale primarului Longsight. Ma gandesc la focul judecatii, arzand toata noaptea si toata ziua, la nesfarsit. Veioza mea ramane aprinsa. Adorm, in cele din urma. Visez ca ma aflu pe un pat de spital. Am un ac infipt in brat cu un tub atasat de el. Ma uit la punga care se umple incetisor cu un lichid negru si ma intreb de ce mi se ia sange. In timp ce ma uit la brat, vad cum tatuajele incep incetisor sa mi se stearga. Fiecare semn, cuvant si imagine sunt sterse sub ochii mei. Nu sange imi iau, ci cerneala din tatuaje. Privesc in jos la pielea mea goala. Sunt goala. Sunt pierduta. Smulg acul din brat. Ma trezesc gatuita de frica. Ma dau jos din pat, imi scot pijamalele si stau in fata oglinzii sa ma asigur ca semnele mele sunt toate acolo. Ma rasucesc si incerc sa descifrez fiecare nume de pe copacul de pe spate. Ma izbeste lipsa acestora. Am trait saisprezece ani, insa ce trebuie sa arate pielea mea in aceasta privinta? Daca as muri in noaptea asta, cartea mea ar arata la fel ca a oricarei alte persoane de varsta mea. Cu exceptia numelor, care ar fi diferite si a catorva alte mici schimbari, povestea este aceeasi. Pielea mea spune povestea pe care guvernul a ales-o pentru mine."