Un singur fir

Descriere

Dupa ce Primul Razboi Mondial i-a rapit fratele si logodnicul, Violet Speedwell a devenit o „femeie de prisos”, fara sansa de a avea familie. La 38 de ani, lucreaza ca dactilografa pentru o companie de asigurari. Dorinta de independenta o indeamna sa se mute la Winchester, la mica distanta de mama ei (o femeie inraita de doliu). Intr-o zi in care viziteaza maiestuoasa catedrala din oras, nimereste la o slujba unde se sfintesc pernele de rugaciune cusute de Grupul de brodeze al Catedralei. Aici, Violet se imprieteneste cu exuberanta Gilda, lucru care-i va pune la incercare curajul cind aceasta isi va declara public dragostea pentru Dorothy, una dintre cele mai talentate brodeze. Insa si ea are propriile secrete: e atrasa de Arthur, un clopotar insurat. Cind forte exterioare ii ameninta greu cistigata independenta si la orizont se iveste perspectiva unui nou razboi, Violet trebuie sa lupte din toate puterile sa prinda radacini intr-un loc neprielnic femeilor de prisos.   Delicatetea cu care Tracy Chevalier trateaza povestea de dragoste a lui Violet e fara cusur... Un singur fir e un roman fascinant despre cum poti crea ceva durabil incepind cu o mica impunsatura de ac. - NPR   Romanciera a descris cu maiestrie inegalabila soarta unei intregi generatii de femei la care ne gindim rareori: mamele, surorile, sotiile si logodnicele barbatilor cazuti in Primul Razboi Mondial, a caror datorie era sa pastreze memoria celor pierduti, dar nu uitati. - Associated Press   O poveste plina de viata despre calea spre acceptare si fericire – incepind, ca toate calatoriile, cu un mic pas curajos. - People   In vremuri potrivnice, Tracy Chevalier ne ofera un moment de respiro binevenit... cu maniere si scene ce stirnesc chicoteli molipsitoare de care Jane Austen ar fi mindra. - USA Today
Fragment din romanul "Un singur fir" de Tracy Chevalier:

"Dorothy isi inalta gatul, parand ca asculta cu mare atentie. Avea buzele crapate si nu era data cu ruj, care sa le acopere, si nici cu pudra, care sa-i uniformizeze tenul cu pete. Era imbracata cu un palton gri-inchis ce semana cu o tunica de soldat, in care inota, in ciuda faptului ca era inalta. Purta bereta neagra nu pe-o parte, cum facea in majoritatea timpului, ci trasa bine peste urechi, transformand-o intr-o palarie. Ar fi trebuit sa arate aiurea, insa nu arata. Poate simplul fapt ca nu era constienta de felul in care arata o facea atat de atragatoare. Dorothy era opusul total al lui Olive Hill, cu parul ei atent frizat, cu machiajul si hainele ei studiate. Violet intelegea perfect atractia Gildei pentru ea - si se simti iritata de acest lucru. - Aici veneau stramosii nostri, zise Dorothy, sa-si ia doza de frumusete care sa-i ajute sa mearga mai departe. - Pentru asta ai venit aici... pentru frumusete?  ­- Pentru asta si alte lucruri. Auzeau rasul Gildei apropiindu-se din partea opusa a separeului. Violet incerca sa gaseasca ceva de spus despre ea, dar orice gand i se parea intruziv. - Te duci la ai tai de Craciun? intreba si imediat se rusina de intrebarea stupida si de disperarea ei evidenta de-a indrepta discutia catre o zona mai sigura. Dorothy o ignora si privi spre Marele Retablu. - Oare cum s-au simtit cei care au sculptat piatra aia atunci cand a fost instalata aici, ce crezi? Oare dupa aceea s-au dus pur si simplu la carciuma si si-au zis unul altuia „Bravo, mestere"? - Poate au zis „Dulcius ex asperis". Dorothy a batut din palme. - Bravo! Nota zece. In clipa aceea, Gilda si copiii au aparut in arcada sudica, timp ce Arthur Knight tocmai intra prin cea nordica. Lui Violet i se ridica inima in gat si incepu bata atat de tare, o durea pieptul. - Matusa Violet, pe pardoseala din spate sunt stele si flori! striga Marjory. - Arthur! striga Gilda. Ce faci aici? Se indreptara unul spre altul si se intalnira la mijloc, langa Violet si Dorothy. - Am zis sa vin si sa arunc o privire inainte de slujba, raspunse Arthur. Ai rapit niste copii? Gilda stranse mainile lui Marjory si Edward. - Exact. I-am dus in absida, dar acum trebuie sa-i predau matusii lor. Arthur se intoarse spre Violet. - Ma bucur sa va revad, domnisoara Speedwell. Nu ne-am vazut de ceva timp.”