Epoca postbelică. O istorie a Europei de după 1945

Descriere

In 1945, Europa era epuizata. Cea mai mare parte a continentului era devastata de razboi, masacre, bombardamente si haos. Zone intinse din Europa de Est se aflau sub controlul Uniunii Sovietice, schimband astfel un regim tiranic cu altul.Astazi URSS nu mai exista, iar democratiile Uniunii Europene au atins granitele Rusiei.   Opera complexa si consistenta, Epoca postbelica ne arata cine suntem si cum am ajuns aici, o poveste depanata in umbra permanenta a razboiului. Tony Judt vorbeste despre vindecarea Europei dupa distrugerile celei de-a doua conflagratii mondiale, despre caderea comunismului si crearea Uniunii Europene, despre prabusirea imperiilor si relatiile complicate si mereu schimbatoare ale Europei cu cele doua mari puteri, URSS si Statele Unite.   Volumul reprezinta o analiza a istoriei politice, sociale si culturale a continentului de dupa al Doilea Razboi Mondial, ce urmareste atat evolutia de ansamblu, cat si experientele distincte care au marcat transformarile petrecute in Europa Occidentala si de Est.   Superb! - The Times Literary Supplement   Minunat! - The Evening Standard   Judt este un ghid atoatecunoscator, judicios, al carui stil fluent este combinat aici cu o eruditie profunda... O interpretare pe care oricine este interesat de viitorul Europei va trebui sa o ia in serios. - Mark Mazower, The New Statesman
Fragment din cartea "Epoca postbelica" de Tony Judt

"Robert Schuman si-a anuntat Planul pe 9 mai 1950, la o zi dupa ce il informase pe Dean Acheson. Englezii nu primisera nici un avertisment. Quai d'Orsay savura situatia: prima revansa marunta pentru atatea decizii anglo-americane luate fara a consulta Parisul. Cea mai recenta fusese, cu numai opt luni inainte, devalorizarea unilaterala de catre Marea Britanie a lirei sterline cu 30%: doar americanii fusesera anuntati, iar restul Europei a fost nevoit sa se conformeze. Paradoxal, tocmai amintirea riscurilor legate de lipsa de comunicare intre statele europene si aparitia unor noi interese economice ii determinase pe Monnet si pe ceilalti sa elaboreze respectiva solutie. Guvernul german a intampinat de indata favorabil propunerea lui Schuman - si avea toate motivele s-o faca: incantat, Konrad Adenauer i-a raspuns lui Schuman ca „planul guvernului francez a dat relatiilor dintre tarile noastre, ce riscau sa fie paralizate de raceala si neincredere, un imbold nou catre cooperarea constructiva". Sau, cum le-a spus tot el, mai franc, subordonatilor sai: Das ist unser Durchbruch („Am iesit la lumina"). Pentru prima oara, Republica Federala Germana se alatura unei organizatii internationale pe picior de egalitate cu alte state independente si devenea indisociabila de alianta Vestului, cum dorise Adenauer. Nemtii au fost primii care au ratificat Planul Schuman. Apoi Italia si tarile Beneluxului, desi la inceput olandezii nu voiau sa se implice fara englezi. Acestia din urma au declinat invitatia lui Schuman, iar fara Marea Britanie scandinavii nici nu se gandeau sa. semneze. Asadar doar sase state occidentale au semnat, in aprilie 1951, Tratatul de la Paris, care punea bazele Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO)."