Totul pe o ciocolata cu rom sau cum am trait povestea fondarii avocatnet.ro - Alin Popescu
Descriere
In 2010 am trait o perioada in care mi-am dorit in fiecare zi o ciocolata Rom. Nu tineam nici o cura de slabire si nici nu ma tratam pentru diabet. Pur si simplu nu-mi permiteam sa platesc un leu pentru ciocolata respectiva. Eram un om destul de cunoscut pe internet, fondasem un proiect de succes, unul pe care altii il credeau plin de bani, dar nu-mi permiteam ciocolata respectiva pentru ca in acel moment compania mea trebuia sa-si traga cu grija toti banii pentru a merge mai departe prin criza.
AVOCATNET.RO este o comunitate care explica legislatia pe intelesul tuturor romanilor. Este descrierea simpla care se poate da proiectuluipe care l-am fondat in urma cu peste 15 ani. [...] Viitorul? Cata vreme vom construi durabil, viitorul nu are de ce sa nu fie promitator. (Alin Popescu)
Fragment din volum: “Bine ai venit. Stai jos. Vrei ceva de baut? Antreprenoriatul e cam ca mersul in avion. Uneori te zguduie, alteori e lin ca vantul. Primesti mancare, bautura, dar trebuie sa fi facut rost de bani inainte sa le poti plati. Desi pare foarte sigur cand te sui in el, cateodata mai si cazi. Si, mai presus de orice, te poti bucura oricand de priveliste. In fond, cati oameni au ajuns cu adevarat deasupra norilor? Acolo, sus, aproape ca nu mai conteaza nici pericolul si nici grijile. Doar esti stapanul lumii. Ma rog, un stapan legat de scaun, dar ce mai conteaza? Atunci cand compania merge bine, un antreprenor se trezeste dimineata cu sentimentul ca poate muta muntii din loc, Atunci cand o companie merge bine, tu mergi pe strada si pasii parca nu sunt ai tai. Simti cum salti de la un pas la altul, dar nu simti efortul in sine. Inspiri, iar aerul pare dintr-o data mai mult, iar plamanii tai par niste mici rezervoare de combustibil miraculos. Iti tremura mainile de bucurie si iti vine sa le faci cu ochiul la toti oamenii din jur. Ca o paranteza, mi se pare ciudat ca traim intr-o societate in care, daca cineva se comporta pe strada cum spun eu mai sus, e luat drept deranjat mintal de cei mai multi trecatori. Suntem atat de obisnuiti sa mergem pe strada sobri si cufundati in gandurile noastre, incat am uitat sa intelegem ca unii oameni pot fi bucurosi ori ca pot trai un sentiment de implinire. si poate ca asta ar fi o idee de schimbat de un antreprenor social. Sa puna zambete pe fetele trecatorilor. Nu stiu cat costa, dar e o investitie cu un ROI substantial.
Revenind la antreprenor si la micile lui bucurii neasteptate, imi vine in minte o intamplare haioasa. Dimineata de primavara, ne-am trezit si am mers, ca tot omul, la Oficiul Starii Civile (eu si Alina). Am ajuns acolo, am asteptat cuplurile care erau inaintea noastra si, cand am intrat, m-am gandit sa dau drumul la cronometru. Stiu, probabil ca n-ar trebui sa fie un gand de luat in seama in ziua cand te casatoresti, dar n-am pretins niciodata ca as fi foarte sanatos la cap. “
