Getii rosii - George V. Grigore

Descriere

Getii rosii: pretul sangelui

Culoarea rosie apare inca din zorii civilizatiei umane, la primele picturi parietale din pesteri de acum zeci de mii de ani, in modul in care au fost vopsite primele obiecte de ceramica, dar si in pudra (ocru) cu care au fost presarate mormintele din epoca pietrei si bronzului. Purpura rosie si porfirul rosu au fost cautate si folosite de omenire in „zonele" imperiale si regale de mai apoi. Rosu este sangele nostru, avand baza creata din fier. Pentru ca a constatat ca in perioadele in care veneau ploile rosii, urmau cataclisme planetare ce schimbau relieful si conditiile de viata, dar apareau si specille noi, omul si-a imaginat ca este vorba de menstruatia marii zeite creatoare. Animalele si oamenii care aveau fier in sange, la schimbarea de polaritate a planetei (inversarea polilor magnetici), aveau de suferit (ruperea formelor vechi). Ca dovada au ramas oasele rupte ale oamenilor si diferitelor animale depuse in crapaturile stancilor montane sau in grote. Fierul este singurul metal care „face pasul la histerezis". In acelasi fel, peliculele magnetice folosite pentru inregistrari audio, video si de date (casete audio, benzi de magnetofon, dischete de calculator, hard-discuri, carti de credit etc.) se bazeaza pe fenomenul de remanenta magnetica deci pe histerezis pentru a memora campul magnetic aplicat la inregistrare. Aceasta este taina Pacatului originar inregistrarea feromagnetica, ce se poate extinde pe 7 generatii. Postul crestin face sa scada nivelul fierului in sange (anemie). Astfel nu poate fi accesata „memoria" acestor evenimente (pacate). Libatiunile de sange se faceau in acelasi scop. Chiar si portul mastilor in carnaval era o ascundere de Marea zeitate (pierdere a identitaii). „Ochiul care vede tot" poate urmarii tot ceea ce intra in sfera histerezisului si poate influenta (pedepsi) la Ceasul Judecatii. Cei cu cupru in sange (albastru) erau alesii. Cei cu fier (rosu) sufereau. De aceea au existat in istoria umanitatii o epoca a lemnului, lutului si pietrei, apoi a aramei si a bronzului, iar abia dupa aceea o epoca a fierului. De aceea, in caz de nevoie, ,,se dezgropa" securea (de fier) a razboiului, altfel ea fiind ingropata. - Conf. Univ. Dr. George V Grigore