Spovedania, Proba Maturitatii Duhovnicesti - Vasile Gafton

Descriere

Dupa cum sugereaza si titlul, lucrarea are ca scop sa demonstreze cu argumente teologice, dar si de ordin psihologic, ca Spovedania nu este o simpla formalitate, un lucru imperios necesar inainte de primirea Sfintei Euharistii, ci o lucrare, un examen care deschide posibilitatea atingerii unei culmi a existentei. Curajul de care trebuie sa dea dovada fiecare om in fata scaunului de spovedanie este firul rosu al acestei lucrari. Acest curaj indeparteaza orice soi de egoism, de rautate interioara si ii determina pe toti credinciosii sa renunte la falsitatile existentei mundane, care de multe ori pateaza nu doar existenta lor, ci si pe cea a celor din jur, si sa se apropie de Adevar si de Viata.

Curajul apropierii de duhovnic si schimbare a vietii sunt insotite de cunoasterea de sine, o alta conditie „sine qua non“ pentru ca un credincios sa atinga maturitatea duhovniceasca. Nu in cele din urma, rolul duhovnicului este esential in acest demers spiritual, pentru ca „una din sarcinile importante ale pastoratiei omului de azi este aceea de a iesi in intampinarea cautarii de sine a omului, de a-l incuraja in demersul sau de a se maturiza duhovniceste prin cunoasterea de sine si de a-l ajuta sa isi doreasca sa se deschida spre Dumnezeu“, dupa cum spune parintele Gafton intr-unul dintre capitolele cartii.

„Taina a implinirii umanului“
In cele 14 capitole ale lucrarii parintelui Vasile Gafton, vor gasi profunde meditatii teologice cu privire la existenta duhovniceasca a omului si sondari psihologice in cele mai adanci aspecte din viata umana atat credinciosii, cat si preotii care ii indruma pe enoriasi spre intelegerea Spovedaniei si spre cresterea in Dumnezeu. Cartea aduna o buna parte din articolele publicate de autor in mai multe numere ale publicatiei „Telegraful Roman“.

Printre subiectele de meditatie propuse de parintele Gafton se afla: „Pastoratia, din perspectiva nevoii de indrumare duhovniceasca“, „Omul, intre scandal, lucruri si credinta“, „Eul liturgic, temei al reconstituirii sensului familial-eclesial al existentei umane“, „Existenta umana intra si extra muros! Schita pentru o abordare psihopastorala a Parabolei Fiului Risipitor“.

Acuratetea ideilor expuse si stilul concis al textului fac lectura cartii placuta, dar in acelasi timp deschid, in inima cititorului, apetitul spre „trairea autentica ce ar trebui sa ii anime pe credinciosi atunci cand se raporteaza la marile praznice ale crestinatatii, toate acestea pentru a avea o cat mai buna raportare la Taina Spovedaniei, ca taina a implinirii umanului prin revelarea sensului autentic al omenescului din om“, asa cum spune Inaltpreasfintitul Laurentiu, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, in prefata lucrarii.

Fiecare credincios, ca madular al Sfintei Biserici, Trupul tainic al Domnului, nazuieste continuu spre tinta bucuriei sufletesti, unirea cu Hristos-Domnul prin Sfanta Euharistie, dupa cuvantul Mantuitorului: „Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el” (In 6, 56). Pentru realizarea acestui ideal, credinciosii se pregatesc in mod deosebit, curatindu-si pacatele prin Taina Sfintei Spovedanii, care a fost numita de sfintii si parintii bisericesti „al doilea Botez”.

Spovedania este taina Bisericii prin care se impartaseste credinciosului harul iertarii si al impacarii cu Dumnezeu, adica restabilirea noastra in har. Dar, in acelasi timp, este si o „institutie de pedagogie divina”, in cadrul careia duhovnicul, printr-o inraurire personala asupra penitentului, in lumina invataturilor Mantuitorului si prin mijloace psihologice si pedagogice, contribuie la indreptarea acestuia. In calitate de slujitor (iconom) al tainelor lui Dumnezeu, in cadrul spovedaniei, preotul mijloceste pogorarea harului iertarii pacatelor, iar ca pastor de suflete isi concentreaza toate puterile sale spre indreptarea celui cazut, oferindu-i mijloacele si caile necesare ridicarii din pacat, spre a deveni practicant al virtutilor. Rolul sau de duhovnic va fi complet, in scaunul spovedaniei, numai daca va starui, cu multa atentie si responsabilitate, sa-l determine pe cel cazut sa rupa legatura cu pacatul si sa devina un om virtuos.

Prima datorie a preotului, in legatura cu aceasta taina, este aceea de a da credinciosilor cuvenitele indrumari privind pregatirea lor pentru o marturisire sincera, completa, din toata inima si cu multa umilinta. Preotul duhovnic va invata din timp pe credinciosii sai cum trebuie sa-si faca, fiecare in parte, „examenul de constiinta”, inainte de a se prezenta la scaunul marturisirii.

Constiinta, glasul lui Dumnezeu in om, judecatorul nemitarnic, este chemata sa se pronunte asupra valorii morale a faptelor savarsite. Cel care se pregateste pentru Sfanta Spovedanie mai intai isi cerceteaza toate faptele savarsite de el, aducandu-le in fata constiintei, care ii va dezvalui povara care apasa asupra sa si-l va determina sa aleaga calea usurarii – scaunul marturisirii. Examenul de constiinta este un act profund, rascolitor care amplifica in sufletul nostru cainta, trezind parerea de rau si dezgustul pentru pacatele savarsite, hotararea de a nu mai pacatui si dorinta de a ne vindeca.

Asupra maturitatii duhovnicesti pe care o presupune aceasta „proba” a marturisirii pe care trebuie sa o trecem fiecare dintre noi, unii in fata scaunului de judecata, altii aflati in scaunul marturisirii, vine si ne da marturie din activitatea sa pastorala Parintele Protopop Vasile Gafton. Asa cum ne-a obisnuit insa, autorul face si incursiuni psihologice cu privire la diverse abordari ale existentei umane, dar vine si scoate in evidenta trairea autentica ce ar trebui sa ii anime pe credinciosi atunci cand se raporteaza la marile praznice ale crestinatatii, toate acestea pentru a avea o cat mai buna raportare la Taina Spovedaniei, ca taina a implinirii umanului prin revelarea sensului autentic al omenescului din om.

Binecuvantam aceasta aparitie editoriala si ne bucuram ca iata unul dintre protopopii nostri a gasit timp sa lucreze si pe plan scriitoricesc pentru o cat mai buna pastoratie a preotilor si credinciosilor nostri.


† Dr. Laurentiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului