Romaiate. Ed. 3 - Dumitru Nicodim-Romar

Descriere

    Un atelier de orfevrarie din care ies numai romaiate si-a deschis, acum mai multi ani, Dumitru Nicodim. Primele livrari au fost in cinstea lui Omar Khayyam, dar si cele care au urmat sunt un omagiu adus Maestrului intrucat ii continua spiritul (dar si litera, forma). Ce sunt romaiatele si prin ce se deosebesc ele de rubaiate ne spune chiar autorul. Cu siguranta ele sunt un serial de bijuterii adaptate le cele mai diverse atitudini: de la cea de pietate si fervoare psaltica la cea de voluptati mai senzuale si de la elegiaca, legata de trecere, la cea glumeata si caustica. Dumitru Nicodim canta - acum, in editia a III-a, mai pe larg iubirea si moartea, placerea si tristetile, toate gravate cu finete in versuri aproape (uneori de-a dreptul) sententiale.

   Nicodim Dumitru este inclus in Dictionarele Constantin Toni Dartu ”Personalitati Romane si faptele lor, 1950 - 2000” vol. 39. A fost premiat de Uniunea Scriitorilor Filiala Brasov cu Premiul pentru poezie pe anul 2009. In domeniul beletristic a publicat volume de proza si poezie mentionate mai jos.

      Fragment din cartea: Romaiate. Ed. 3 - Dumitru Nicodim-Romar       “R153.
    Tot ce am lasa-voi balta si voi merge intr-o tara
    care nu-i pe nici o harta unde tot ce misca zboara
    Cu iubita mea de ceara ne-om topi de bucurie
    mesterind la o vioara melodii de zbor in vrie
 
    R154.
    Cand l-am vazut pe Dumnezeu tragea de mine sa ma scol
    dintr-un crampei de minereu cu care tot cadeam in gol
    L-am parasit sa stau cu voi ca erati tineri si frumosi,
    cu mintea si cu sanii goi. Pacat, ca astazi suntem mosi
 
    R155.
    Ce-ati avut cu Tatal Nostru alungat din casa
    in pustie un sihastru a ajuns si nu va pasa
    Ati pierdut Lumina lumii si Cuvantul ce zideste
    in morminte plang strabunii; voi va bucurati, fireste
 
    R156.
    Dragoste infometata sobolan intr-un hambar
    mi-ai tras sufletul pe roata, m-ai strivit intr-un ierbar
    Cocostarc batut de soarta sunt batran si tot te caut
    pentru viata mea furata sa-mi mai canti ceva la flaut
 
    R157.
    Sa stiti ca am murit frumos asteptand sa-mi dati o veste,
    adevar si nu poveste, ca a venit la voi Hristos
    Totusi mama ei de soarta ca n-a mai avut rabdare
    sa-L aud cum bate-n poarta cu razele Lui de soare
 
    R158.
    Iata mi-a facut placere, dinspre moarte catre viata
    sa va cant o adiere pentru buna dimineata
    Veti citi si intelege c-am trecut lasand o dara
    care nu se poate sterge; din iubire si caldura
 
    R159.
    Doamne Tu le poti pe toate; faci ce vrei, ce Ti se cere
    Iata eu in prag de moarte sa Te rog mai am putere
    Neamul meu sa nu dispara, sa il mantui de se poate
    Si cand vii a doua oara sa-Ti citeasca Romaiate

    R160.
    Asta e Patul lui Procust, asta este Romaiata!
    Lumea toata’n patru versuri; ce  e’n plus taiem si gata!
   Sta degeaba sau se zbate, omul trebuie sa stie
    ca in viata lui nu poate da, mai mult de-o poezie“