Apa si viata - Sasa Constantinescu

Descriere

    Aplecandu-ne cu atentie asupra credintelor populare romanesti, s-ar putea sa ajungem sa ne revizuim conceptia despre ce este materia, caci ceea ce sugereaza in ultima instanta aceste credinte este faptul ca materia este nascuta din inefabil si ca, astfel, energia emisa de o fiinta omeneasca poate sa influenteze vegetale, animale, feno­mene naturale sau alte fiinte omenesti. Si, gandind asupra acestui lucru, s-ar putea sa ne dorim sa descoperim care este suportul acestui tip de informatie, cum si unde se stocheaza comportamentele, amintirile, reflexele si cultura noastra, cum putem decodifica acest „inconstient colectiv” pentru a recupera informatia. (Sasa Constantinescu)
     Fragment din volum:       „,,Prietene, sufletul se vindeca cu descantece..."     Poate ca, de aceea, este momentul sa se apeleze si la cunoasterea de tip intuitiv, pe care nimeni n-a putut-o dovedi in laborator, poate ca trebuie sa intelegem in sfarsit ca universul este un unic organism perfect si poate ca acum omenirea trebuie sa accepte aplicabilitatea conceptului transdisciplinaritatii propus de Basarab Nicolescu. Poate ca daca privim lucrurile mai subtil, din mai multe directii deodata si daca privim cumva transversal si pe deasupra lor, fara aroganta „specialistului in ceva", daca revizuim modelul traditional de a stabili legaturile intre discipline, daca abordam credintele folclorice in acord cu spiritualitatea noastra si cu ceea ce ne-a ajutat stiinta sa aflam, vom avea privilegiul de a intelege ca omul poate, doar prin forta dorintei sale, sa influenteze un proces natural.     Formula finala a descantecelor romanesti, de pilda, concretizeaza ideea ca, in urma unui ritual implinit cu rigoare, apa poate conferi o noua nastere sau poate vindeca: „Si (cutare) sa ramaie/ Luminat, curat/ Cum Dumnezeu Sfantul l-a lasat". „Luminat" si „curat" sunt cuvinte cu sensuri ascunse, metafore ale gestului creatiei. Formulele magice rostite in descantece, acompaniate de practici corespunzatoare, i-au servit dintotdeauna omului ca auxiliar al medicinii magice. Romanii considera ca apa poate „imprumuta" puterile binefacatoare ale rasaritului de soare, ale plantelor, ale cuvantului rostit sau scris, ale metalelor pretioase sau ale lunii. In Apuseni exista obiceiul de a scobi o radacina de morcov in forma unui pahar, de a pune pe fundul ei un ban sau un inel de aur, de a turna apoi apa neinceputa si de a o bea ca remediu impotriva bolilor de ficat. Cele mai puternice elixiluri de dragoste se faceau din apa adusa la ceas de noapte dintr-o fantana in care se oglindea luna. Descoperirea facuta acum cativa ani de doctorul Emoto in Japonia, conform careia apa se impregneaza de sunete si cuvinte pare sa fi fost cunoscuta din vremuri imemoriale pe acest pamant, de vreme ce tamaduitorii de pe Valea Frumoasei foloseau in leacurile de plante pe care le preparau apa tinuta intr-un vas de lut ars pe fundul caruia era scris numele lui Dumnezeu in toate limbile pamantului."