Sibile si filosofi pagani in cultura romana - Adrian Michiduta

Descriere

     In anti­chitate, la greci si la romani Sibilele erau femei legendare carora li se atribuia darul profetiei. Etimologic,Sibila vine din latina - Sibylle si reprezenta la greci si ro­mani preo­tesele zeului Apollo, care aveau darul pro­fetiei. Sibilele au prevestit pe Mesia si au avut un rol in pregatirea psihologica a lumii pagane. Pentru aceasta, Sibilele s-au bucurat de cinstea de a fi reprezentate in pictura  bizantina.     In cultura romana, sibilele patrund datorita influentei unor curente artistice iconografice: occidental-italiana in Moldova, prin intermediul Poloniei, gre­ceasca in Tara Romaneasca, prin inter­mediul Erminiilor.     Venirea lui Iisus Hristos pe pamant au prevestit-o si mintile cele mai luminate ale antichitatii pagane. Dintre filosofii pagani, Socrate, Platon si Aristotel sunt cei mai des zu­gra­viti si asezati cu mare cinste pe peretii manastirilor si bisericilor de la noi.  Acesti filosofi pagani vorbesc despre „Idee” ca principiu onto­logic, iar aceasta va fi identificata ulte­rior, in gandirea crestina, cu Dumnezeu.     Cercetarea de fata isi propune sa evi­dentieze rolul jucat de Sibile si Filo­so­fii pagani in literatura veche si in pictura noastra bisericeasca. Totodata facem si o interpretare filosofica  asupra sibilelor si a filosofilor pa­gani zugraviti pe peretii exteriori ai unor biserici sau manastiri de pe teritoriu tarii noastre.
      Fragment:        „III. Filosofii pagani        Vorbind despre filosofie, F. Nietzsche o definea ca fiind „arta gradinaritului" al carui farmec principal sta in inselarea privirilor, iar filosofii sunt „coloristii lumii", care o impestriteaza cu tot felul de culori si nuante pentru a-l uimi pe om.     Dupa cum se stie, filosofia a aparut in Grecia antica, si cu toate acestea, termenii „filosofie si filosof apar tarziu in literatura greaca. Primul care i-a folosit intr-un sens mai precis a fost Pitagora"77. In sec. al VI-lea in Grecia cei doi termeni filosofie si filosof nu existau inca. Cuvantul philosophos se pare ca figura intr-un fragment atribuit filosofului Heraclit din Efes. Acesti termeni (filosofie si filosof), intra in vocabularul filosofic o data cu „Platon si Aristotel, capatand un sens precis, tehnic. Filosof inseamna nu numai a-i continua si a-i depasi pe inaintasi, inseamna a nu fi, precum milesienii, un «fizician» ce se limiteaza la o investigare a naturii (historia peri physeos) si nici unul dintre acei oameni denumiti inca sophos, intelept, in secolele al VI-lea si al V-lea, cum sunt cei Sapte Intelepti, printre care se numara Thales"78. De asemenea, filosoful se delimiteaza si de sofisti, acei iscusiti ganditori, „experti in arta cuvantului, maestri ai persuasiunii, posedand o pretinsa competenta universala, ce se vor manifesta in cursul secolului al V-lea si care vor fi considerati de Platon, spre a-si clarifica mai bine statutul disciplinei sale, drept prototipul negativ opus filosofului autentic"79. Clement din Alexandria nu-i va ierta pe sofisti pentru ca ei se multumeau de a trancani in gol, „fiind mai limbuti decat turturelele".     Platon si Aristotel au spus ca inceputul filosofiei este mirarea. Pentru Platon, filosoful este „omul care se mira pe ceea ce altii nu-i mira". In Thaitetos, Platon scria: „mirarea apartine in cel mai inalt grad cautatorului intelepciunii; nu exista alt inceput al cautarii intelepciunii decat acesta”80.”