Ramai cu mine - Jennifer L. Armentrout

Descriere

Volumul al III-lea din seria Te astept.

Unele cicatrice nu sunt vizibile cu ochiul liber.
Pana la varsta de 21 de ani, Calla n-a avut parte de multe lucruri. N-a fost sarutata niciodata, n-a vazut niciodata oceanul, n-a ajuns niciodata intr-un parc de distractii. In schimb, in timp ce crestea, a fost martora anumitor lucruri pe care un copil n-ar trebui sa le vada. Inca poarta urmele fizice si sufletesti ale traiului impreuna cu o mama dependenta de alcool si de droguri, pe nume Mona. Sunt multe lucruri pe care Calla le tine secret fata de toata lumea, inclusiv de cercul ei de prieteni apropiati de la facultate.
Insa carapacea pe care si-a construit-o cu atata grija se naruie atunci cand descopera ca mama ei i-a furat banii pentru plata facultatii si a acumulat o uriasa datorie cu un card de credit pe numele ei. Acum, Calla e nevoita sa se intoarca in oraselul pe care crezuse ca l-a parasit pentru totdeauna si sa infrunte din nou harababura creata de mama ei. Evident, cand ajunge la barul mamei sale, Mona nu e de gasit. In locul ei, nimereste peste un tip trasnet, de un metru optezi, pe numele sau Jackson James, care toarna bauturi si face localul sa zbarnaie.
Sexy si plin de zel, Jax se amesteca in treburile ei inca din clipa in care se cunosc, oferindu-i o slujba si ajutand-o s-o caute pe Mona. Iar felul in care o priveste ii da limpede de inteles ca vrea sa ajunga la orizontala… si poate chiar ceva mai mult. Cu toate acestea, pana sa-i permita sa se apropie, Calla trebuie sa-si infrunte suferintele trecutului… si pe cativa baieti rai porniti s-o maltrateze daca nu le-o preda pe mama ei.


Fragment din roman:

"— Mda, a raspuns, cu o voce care suna mai adanca, mai ragusita. Asa am facut.
Mi-am fortat ochii sa se deschida si sa-l priveasca pe componentul neoficial al Brigazii tipilor trasnet.
S-a aplecat in fata, lasandu-si greutatea pe bratul cu care se tinea de perete si luandu-si mana de pe barbia mea.
— Nu le sarut pe fetele care nu mi se par al naibii de sexy sau de frumoase. Asadar, intelegi ce vreau sa zic?
Creierul meu era varza.
— M-ai sarutat ca sa demonstrezi ceva?
Fantoma unui zambet i-a aparut pe buze.
— Mi s-a parut cea mai rapida cale de a-mi demonstra punctul de vedere.
Asta fusese. Nu stiam daca ar fi trebuit sa ma simt ofensata de faptul ca ma sarutase ca sa-si demonstreze un punct de vedere, ceea ce, dupa toate probabilitatile, insemna ca nu mai exista altceva care sa fi provocat sarutul, sau sa ma simt flatata deoarece, sarutandu-ma, el considera ca sunt al naibii de sexy si de frumoasa.
Nu stiam ce sa gandesc, sau sa spun, asa ca doar m-am trantit cu spatele de perete cand el s-a desprins. Cu zambetul la locul lui, intr-un colt al gurii, a intins mana si a deschis usa.
— Nimic din ce-a fost mai devreme n-o sa se mai intample vreodata in barul asta, mi-a zis, dupa care a iesit pe usa.
O rostise ca pe o promisiune; o promisiune pe care n-avea cum sa si-o tina, insa era inca... inca un lucru frumos din partea lui.
Am inchis ochii din nou, lasand aerul sa-mi iasa din plamani si proptindu-mi barbia in piept. Acum trei saptamani, imi duceam traiul in Shepherdstown, cu Cei trei F ai mei, aproape de absolvire, iar barul asta nu exista nici macar ca idee de viitor in mintea mea. Viata imi fusese concentrata asupra telurilor: absolvirea, gasirea unui serviciu ca asistenta medicala si culegerea beneficiilor rezultate din urmarirea sus-numitelor.
Asta fusese tot.
Cateva saptamani mai tarziu, totul arata altfel. Iata-ma aici, in barul Mona's, cu o mama disparuta fara urma, cu viitorul totalmente in aer, si cu un component neoficial al Brigazii tipilor trasnet care m-a sarutat. Nimic planificat din toate astea, si nimic conform minutios intocmitului meu plan al Celor trei F.
Si totusi, sarutul asta... fie ca avusese rolul de a demonstra ceva, fie ca nu, fusese important. Absolut important. In definitiv, fusese primul meu sarut adevarat.
Din aproximativ un miliard de motive, i-am fost recunoscatoare lui Pearl cand si-a facut aparitia pe coridor, ca sa-mi spuna ca ma duce ea acasa. Cu toate ca detestam sa fiu transportata peste tot de parca eu n-as fi avut niciun cuvant de spus in privinta a ceea ce faceam, dupa ceea ce se petrecuse cu Mack si, apoi, cu Jax, nu ma deranja s-o sterg din bar si sa-mi limpezesc capul de lucruri mai mult sau mai putin neplacute.
Mi-am inhatat geanta si mi-am luat ramas-bun de la Clyde. In drum spre iesire, mi-am propus sa nu ma uit dupa Jax, si am reusit sa-mi ascult aceasta cerinta timp de vreo doua secunde. Ajungand la usa, am aruncat o privire prin barul aglomerat. Jax era dincolo de tejghea cu Roxy. Amandoi zambeau si radeau in timp ce-si serveau clientii.
Roxy si-a ridicat privirea si mi-a facut un mic semn cu mana, absenta, iar eu i-am raspuns.
Jax nici macar n-a ridicat capul.
Un junghi de stanjeneala plus ceva mult mai sacaitor si ridicol mi-au invapaiat pieptul. Am ignorat senzatia asta, urmand-o afara pe Pearl si concentrandu-ma pe ideea de a-mi recupera masina cat mai urgent, a doua zi. "