Puterea. Seria Titanii (vol.2)

Descriere

Puterea este al doilea volum din seria Titanii de Jennifer L. Armentrout. Cand dragostea si puterea se infrunta e posibil sa nu existe invingatori, ci doar invinsi.   Universitatea Covenant a devenit campul de lupta pentru puri, care isi doresc revenirea la venerabila Oranduire a Rasei, si impuri, care cer dreptul de a-si controla propriile destine.   Zeii insa au alte planuri.   Razboiul pare inevitabil si nici ca ar putea pica intr-un moment mai prost. Seth a primit sarcina de a o invata pe neindemanatica Josie sa-si struneasca recent descoperitele puteri si impreuna trebuie sa ii gaseasca pe ceilalti semizei. Lucrurile se complica atunci cand personaje din trecut revin la Covenant si tulbura apele intre cei doi indragostiti. Mai mult, fascinatia puterii il prinde din nou in mrejele ei pe Seth, iar, de data aceasta, e posibil ca Josie sa nu il mai poata salva.   Fragment din cartea "Puterea. Seria Titanii vol.2" de Jenniffer L. Armentrout: "Stomacul meu gol a inceput sa ghioraie. Sarisem peste cina, dar nu aveam chef de mancare adevarata. Cu gandul la tortul aniversar care mai ramasese in camera lui Josie, m-am indreptat intr-acolo. Drumul spre dormitor era cam acelasi pe care eu si ea il parcurseseram mai devreme, pe langa sala de antrenamente, numai ca de data asta nu am intrat acolo. Locul in care asezasem cadavrul era curat. Marmura nu avea absolut nicio pata. Niciun semn care sa sugereze ca se intamplase ceva acolo, cu exceptia unui trandafir rosu. Un omagiu. Un trandafir nenorocit. Fara sa-mi dau seama, ma oprisem din mers si ma holbam la floarea proaspat taiata. In cateva zile se va ofili, dar oare vor mai aparea si alte flori? Asa cum pun muritorii in locul in care a murit cineva? Puri nenorociti! Orice persoana cu doi neuroni functionali putea sa-si dea seama ca vor aparea probleme dupa abolirea Oranduirii Rasei, dar asa ceva? Era... Da, nici nu erau cuvinte pentru asta. Dar ce s-a intamplat cu fata aceea? Nu glumisem deloc cand propusesem sa-i castreze pe toti nenorocitii astia de puri. - De-a dreptul bolnav, nu? Am ridicat capul, m-am intors si era gata sa scot un tipat de uimire. Rezemata de statuia de marmura care o infatisa pe Hera statea o nimfa, picior peste picior. Aceeasi nimfa-mascul pe care o vazusem in fata casei unde locuiau bunicii lui Josie. Era imbracata la fel, cu pantalonii aia de piele de caprioara, si puteam sa jur ca pieptul nemernicului stralucea in lumina lunii. - Te-ai ratacit sau ce? l-am intrebat eu. Padurea e dupa zidurile astea. S-a uitat la mine dintr-o parte."