Cod Barbosul - Paul Goma

Descriere

Paul Goma ar fi trebuit sa fie primul invitat de onoare al Romaniei post-revolutionare. Cu totii — politicieni, scriitori sau oameni de rind — ii datoram aceasta recunoastere simbolica si tardiva a ceea ce a facut el impotriva comunismului si pentru noi. Din cite stiu, el n-a fost nici macar invitatul Uniunii Scriitorilor, darmite al parlamentului ori al altui for si mai reprezentativ. Ba chiar mai mult, primul juriu „liber" al Uniunii si-a inventat suficiente pretexte pentru a nu-i acorda nici premiul de proza, desi 1990 a fost, in acest domeniu, „anul Goma". Toate aceste gesturi negative sint, din pacate, prea graitoare. Si nu de bine. Ele sint de o flagranta rusine.
Al. Cistelecan Romanul infernului, 1991

Nu sperau — erau siguri ca, abia inceputa, actiunea se va dezumfla de la sine. Adica, tot de frica. Securitatea devenise atit de sigura de sine, de puterea ei, de supusenia supusilor, incit nu-si imagina ca romanul are sa indrazneasca macar sa se pringa cu glas tare. Cu glas ma plinsesem eu, de multe ori, incepind din 1970, dar Securitatea ma „tratase" ca pe un caz, un accident, un unu. intr-adevar, ramasesem „caz" pret de sapte ani.
Paul Goma Culoarea curcubeului '77


Fragment:

" Paginile 83-86:
„Consiliul Securitatii Statului
Nr. 00133548 Strict secret
Ex. nr. 1
30 noiembrie 1970

NOTA
     In anul 1969 scriitorul Paul Goma a prezentat Editurii pentru literatura romanul intitulat «OSTINATO» pentru a fi publicat [ine-xact: in 1966 am predat romanul sub titlul «Cealalta Ithaca, cealalta Penelopa», iar spre sfirsitul aceluiasi an 1966 o alta varianta a acelu-iasi, intitulata: «Ostinato»]
    in cuprinsul romanului este descrisa viata detinutilor de drept comun si politic, tratamentul si mizeriile indurate de acestia, abu-zurile organelor de securitate reprezentate de unii oameni limitati, unii chiar brute de asemenea in roman se mai intilnesc numeroase expresii triviale, paragrafe obscene care culmineaza cu o scena de homosexualism. Din aceste motive cartea nu a putut fi publicata, ne-primind viza de la Directia Presei, desi autorul a insistat foarte mult asupra acestui lucru".
    Deosebiri intre aceste „aprecieri" ale securistilor si cele exprima-te la radio, intr-o emisiune in duplex Bucuresti-Paris, in 1972, de Zoia Busulenga, de Virgil andea? Una singura: securistii nu au pretins ca... „muncitorii tipografi s-au opus tiparirii cartii" — Virgil Cindea insa: da.
    In continuare securistul notator povesteste viata mea, apoi imprejurarile in care Dieter Schlesak intii, apoi Marie-Th6.6e Kerschbaumer cunoscusera textul si promisesera o traducere in germana. Despre Schlesak raporteaza ca a scris un comentariu la un post de radio din RFG — „comunicindu-i autorului (cum: pe calea-undelor?) ca: «pare foarte interesanta si ca ceva care se nurneste invingerea trecutului, aici unic»"... „La scurt timp dupa aparitia fragmentului in revista austriaca [Literatur und Kritik, iulie-august 1970, n.m.], scriitorul Dragos Vrinceanu care are legaturi cu o serie de scriitori din Italia, a primit o scrisoare de la editura Mondadori prin care se solicita urmatoarele:
    «Va rugam sa ne trimiteti toate datele biografice si o fotografie a scriitorului Paul Goma deoarece intentionam sa-i publicam romanul de scandal care i-a fost interzis in Romania»
    Aflind despre toate acestea lucruri, conducerea Uniunii Scriitorilor 1-a chemat pe Paul Goma sa discute cu el. in discutii a negat faptul ca a trimis manuscrisul afara [sic], afirmind ca nu stie cum a ajuns sa fie publicat acel fragment in revista vieneza [inexact: am spus ca fragmentul fusese tradus dupa transcrierea benzii sonore Inregistra-te in timpul sedintei cenaclului]. El considera ca toata vina o poarta editura care nu i-a publicat romanul. in prezent, nu mai doreste sa publice vechea versiune deoarece are una noua.
    Presedintele Uniunii Scriitorilor [Zaharia Stancu, n.m.] a cerut noul manuscris si a desemnat pe criticul Ov. S. Crohmalniceanu si [pe] directorul editurii Eminescu, Ioanichie Olteanu sa-1 lectureze [sic] si sa faca un referat in ideea de a publica cartea inainte de a aparea in vreo editura straina. Problema care se pune este aceea ca acest roman e posibil sa apara in doua versiuni". [iata care era „problema"!]
    Un alt interludiu biografic — apoi:
    „Lucrarile literare scrise in aceasta perioada erau caracterizate de studenti «ca fiind produsul unei maniere ce s-a nascut din ura si dis-pret fata de tot ce s-a facut in ultimii ani» [inexact: «caracterizarea» vine din raportul turnatoarei «Ruxandra» — vezi-l mai sus — n.m.]. "