In drum spre Emaus - Constantin Necula

Descriere

Carte disponibila, dar fara autograful autorului!

Buna ziua, stimati radioascultatori! ... Cam asa incepe fiecare dintre meditatiile propuse la la microfonul Radio Trintas, meditatii care alcatuiesc impreuna acest volum. Sunt doi ani de transmisie, a cate patru minute fiecare text, de trei ori pe saptamana, a gandurilor mele despre Evanghelie. Nu pot fi socotite predici depline, cum ar spune unii. Nici nu aveam cum sa exprim cuvintele de invatatura decat asa, pe formatul propus, ca simple faramituri de prescura. Un soi de respirari atinse de conjunctura cotidiana, de oboseala ori de surmenajul social al texturii de lumina din care se hraneste sufletul crestinului azi. Nu, nu sunt inregistrate pe graba si nici doar conjuncturale. De aceea, la indemnul unora dintre ascultatori, le-am asezat intr-un clasor de timbre vocale, incercand, pe cat a fost posibil, sa nu le ucid oralitatea.


Fragment:

" ASTĂZI, CA ODINIOARA...

A trecut o Duminică extrem de importantă, zic eu, pentru ceea ce numim noi Postul cel Mare al Pastelui. Ne-am intalnit cu un tată al cărui fiu, mut şi surd, cade de fiecare dată în apa şi de fiecare dată, în funcţie de fazele lunii, cum ar spune specialiştii de astăzi, pătimeşte extraordinar de mult. Suntem ln Evanghelia de la Marcu, în capitolul 9, versetele 17-32, dar suntem de fapt în miezul unei drame. Un tată ce-şi aduce fiul la Hristos pentru a fi vindecat înseamnă, de fapt, un tată văduv, pentru că de obicei femeile poartă copiii spre vindecare. Inseamnă de fapt un tată izolat, pentru că nimeni nu mai stă-tea de vorbă cu tatăl unui copil lunatic. inseamnă de fapt un tată care încearcă să aducă mila lui Dumnezeu peste fiul său cel convulsiv Şi rupt cu totul de realitatea bucuriei sănătăţii.
Nu e altfel ca astăzi. Nici atunci, nici acum nu e uşor să porţi cu tine crucea suferinţei copilului tău. Sunt convins că, de exemplu, Evanghelia aceasta ar trebui citită tot timpul în spitalele de copii, părinţilor care cred că nu mai e nimic de facut pentru copiii lor, părinţilor care şi-au pierdut copiii Şi continuă să-i aştepte uneori cu nodul în gât venind de departe, de prea foarte departe. "