Eu sunt Malala - Malala Yousafzai, Patricia McCormick

Descriere

Premiul Nobel pentru Pace.

Malala Yousafzai avea doar zece ani cand talibanii au pus stapanire pe regiunea Swat. Acestia spuneau ca muzica este un pacat, femeilor le interziceau sa mearga singure pe strada si fetelor sa mearga la scoala. Desi a crescut intr-o zona a Pakistanului stapanita de infricosatoarea umbra a terorismului, Malala a invatat de mica sa aiba curajul sa vorbeasca in numele convingerilor sale. Iar convingerea ei cea mai puternica a fost dreptul la educatie. In 9 octombrie 2012, cauza pentru care lupta a fost cat pe-aci sa-i aduca moartea. Nimeni nu se astepta sa scape cu viata. Dar Malala a supravietuit, iar astazi e simbolul protestului pasnic si cel mai tanar castigator al Premiului Nobel pentru Pace
Fragment din cartea "Eu sunt Malala" de Malala Yousafzai si Patricia McCormick

"Eu sunt Malala, o fata ca oricare alta, desi am si eu talentele mele.  Am incheieturi flexibile si pot sa-mi trosnesc degetele de la maini si de la picioare ori de cate ori vreau. (Si-mi place sa ma uit la chipurile oamenilor strambandu-se atunci.) La skandenberg pot sa bat pe cineva de doua ori mai mare ca mine. Imi plac prajiturelele, nu si bomboanele. Cred ca ciocolatei negre nici n-ar trebui sa i se spuna ciocolata. Urasc vinetele si ardeii verzi. Mi se pare ca Bella din Saga Amurg e prea capricioasa si nu inteleg cum de a putut sa-l aleaga pe plictisitorul ala de Edward. Asa cum spun prietenele mele din Pakistan, nu prea ii aduce mare lucru.  Nu ma intereseaza prea mult cosmeticele sau bijuteriile, si nu sunt o fetiscana. Dar culoarea preferata e rozul si recunosc ca obisnuiam sa petrec mult timp in fata oglinzii jucandu-ma cu parul meu. Cand eram mai mica, incercam sa-mi deschid culoarea pielii cu miere, apa de trandafir si lapte de bivolita (Daca-ti pui lapte pe fata, miroase foarte urat.)  Cred ca rucsacul unui baiat este mereu un dezastru si daca-i verifici uniforma e tot timpul murdara. Nu e o parere de-a mea. E realitatea. Sunt pastuna, membra a unui trib mandru de oameni, raspanditi prin tot Afganistanul si Pakistan. Tatal meu, Ziauddin, si mama, Toor Pekkai, s-au nascut in sate de munte, dar dupa casatorie s-au mutat in Mingora, cel mai mare oras din valea Swat, aflat in nordul Pakistanului, acolo unde m-am nascut eu. Valea Swat e cunoscuta pentru frumusetea ei, iar turistii veneau din toate partile sa vada muntii inalti, dealurile inverzite si raurile cu apa limpede ca cristalul.  Am fost botezata dupa tanara eroina pastuna, Malalai, care si-a inspirat poporul prin curajul ei. Eu nu cred insa in lupte, chiar daca fratele meu de paisprezece ani, Khushal, ma scoate din minti. Nu ma cert cu el. Mai degraba, el se cearta cu mine. Si sunt de acord cu Newton: pentru fiecare actiune, exista o reactiune egala si opusa ei. Asa ca se poate spune ca atunci cand Khushal se cearta cu mine, eu ii fac pe plac."