Regina Elisabeta a Romaniei. Un secol de eternitate - Dan Berindei, Ion Bulei, Narcis Dorin Ion

Descriere

A fost cea dintai regina a Romaniei si in acelasi timp, vreme de o jumatate de veac, a fost o ambasadoare in lume a tot ce este romanesc. Intelectuala rafinata, cunoscatoare a multor limbi straine, a invatat si limba romana si a facut acest lucru dintr-o dorinta de perfectiune, dar si pentru a se intelege si a intelege cat mai deplin pe cei carora soarta o destinase sa le fie in frunte.
A avut rare insusiri. Scriitoare, intelectuala inzestrata cu capacitatea de a recepta si de a acumula variate cunostinte, neintrecuta artista, a fost o regina care a facut din tara si poporul care o adusesera la carma lor un tel al vietii, straduindu-se a le difuza, dincolo de hotare, imaginea.
Fire visatoare si romantica a avut insa si priceperea rara de a-si asigura propagarea imaginii, dar prin aceasta a contribuit si la difuzarea cunostintelor despre tanara Romanie. O preocupau necontenit manifestarile artistice. A alcatuit o adevarata curte de artisti, a dat intreg sprijinul marilor talente din domeniul muzicii si artelor plastice.
In buna masura traia intr-o lume a ei, rupta de realitatea vietii cotidiene si chiar de lucrurile practice. Pentru exactul si scrupulosul rege Carol I ea ridica uneori semne de intrebare, neavand nici notiunea clara a valorii banului. A avut insa meritul de a nu se amesteca in viata politica. N-a facut-o decat odata, cand s-a implicat in proiectul de casatorie al printului mostenitor Ferdinand cu Elena Vacarescu, ceea ce a impus exilul ei peste hotare, rigurosul rege readucand-o in tara doar dupa cativa ani.
A cuprins in naratiunile ei basmele romanilor, a adoptat portul popular in diferite ocazii, impunandu-l astfel inaltei societati, a incurajat pe cat i-a stat in putinta literatura si arta tarii ei de adoptiune si mai ales i-a difuzat imaginea in lume. A raspuns astfel adoptarii ei de catre fiii si fiicele poporului de la Carpati si Dunare.

Editie romana-engleza

Coordonare proiect: Dr. Narcis Ion
Texte: Acad. Dan Berindei, Prof. univ. dr. Ion Bulei, Dr. Narcis Dorin Ion

Fragment din carte:

„Se poate spune ca dragostea pentru portul taranesc vine in Romania moderna spre oras de sus in jos, de la doamnele tarii spre restul protipendadei. Moft sau nu, gest simandicos sau sincer, pretext sau motiv de imagine, portul costumului taranesc ramane un semn al afirmarii unui caracter national intr-o epoca a europenizarii.
Relatiile Elisabetei cu Carol, diminuate ca forme de manifestare si intensitate, ca urmare a nereusitei cuplului de a da tarii un mostenitor, nu sufera esential. O cercetare a arhivei personale a regelui Carol (ceea ce a si intreprins istoricul Sorin Cristescu, descifrand cu pasiune si rabdare scrisul gotic al suveranului de pe Tronul Romaniei) demonstreaza ca satisfacerea datoriei la Carol nu intra in contradictie cu ipostaza de sot iubitor. Carol participa la trairile Elisabetei. Impreuna vor depasi episodul Elena Vacarescu, cu adevarat traumatizant si care va pune la grea incercare cuplul regal. „Nu mi-am pierdut capul nicio clipa desi niciodata in toata viata mea nu m-am confruntat cu o situatia atat de grava si periculoasa care m-a zdruncinat in modul cel mai profund. Elisabeta se afla intr-o stare jalnica care ma ingrijoreaza nespus". Sunt cuvintele pe care Carol le scrie fratelui sau Leopold, la 26 iunie-8 iulie 1891. Adevarul e ca regina s-a implicat mult prea mult in aceasta poveste de dragoste dintre Elena Vacarescu si Ferdinand. Atat de mult incat regele se temea „ca ne indreptam catre o catastrofa...se ajunge la o despartire cu forta". Nu s-a ajuns pana la urma, Elena Vacarescu parasind scena (nu fara greutate si consecinte financiare). Pentru doi ani, Elisabeta paraseste si ea scena, retragandu-se la Venetia, la Pallanza si apoi la mama ei, la Neuwied, intr-un exil autoimpus, considererandu-se pe sine ca victima a intregii povesti „si nu vrea sa priceapa ca este cea care mi-a produs cele mai mari suparari.

One might say that the love people from the towns have for traditional dress came from the top, from the country's first ladies down to the rest of the ruling classes. Fad or not, affectation or sincere gesture, a pretext or the reason for a public image, wearing traditional dress became symbolic of the affirmation of a national identity amid an age of Europeanisation.
Relations between Elizabeth and Carol, although heavily strained as a result of the couple's failure to give the country an heir, did not suffer fundamentally. Research into the private archive of King Carol (carried out by the historian Sorin Cristescu, who with great passion and patience deciphered the King's Gothic handwriting) demonstrates how Carol's duty as King did not clash with his duty as a loving husband. Carol would always be by Elizabeth's side in hard times. Together they overcame the Elena Vacarescu episode — a truly traumatic event that tested the royal couple. "I never lost my head for a moment, although in all my life I have never faced a situation so grave and dangerous that shook me right down to the core. Elizabeth is in a wretched state, which concerns me greatly" —those were the words Carol wrote to his brother Leopold on 26th June/8th July 1891. "