Open. O autobiografie

Descriere

Mai mult decat o carte de memorii despre viata unui profesionist in tenis, Open este povestea captivanta a unei vieti remarcabile. Impins de la spate de un tata dominator si irascibil pentru a deveni un campion la tenis, Andre Agassi a reusit ca la varsta de 22 de ani sa castige primul dintre cele opt turnee de Grand Slem pe care le-a cucerit de-a lungul carierei, lucru care i-a asigurat succesul financiar, celebritatea si in multe randuri pozitia de lider mondial in tenisul profesionist. In spatele acestei povesti sta insa istoria unui om adeseori nefericit si confuz, care niciodata nu s-a simtit confortabil cu realizarile sale profesionale. Cu o sinceritate dezarmanta, Andre scrie despre succesul dobandit la o varsta frageda, despre ce inseamna cu adevarat celebritatea, despre casatoria cu Brooke Shields si despre urcusurile si coborasurile unei cariere fabuloase. Sunt un om relativ tanar. Treizeci si sase de ani. Dar ma trezesc ca si cum as avea nouazeci si sase. Dupa trei decenii de sprinturi, opriri bruste, sarituri inalte si aterizari brutale, corpul meu nu mai pare sa fie corpul meu, mai ales dimineata. In consecinta, mintea mea nu mai pare sa fie mintea mea. Pe cand deschid ochii sunt un strain pentru mine insumi si desi, inca odata, acesta nu e un lucru nou, e mai pronuntat dimineata. Trec repede prin faptele elementare. Numele meu e Andre Agassi. Numele sotiei mele e Stefanie Graf. Avem doi copii, un fiu si o fiica, de cinci si trei ani. Traim in Las Vegas, Nevada, dar momentan locuim intr-un apartament al hotelului Four Seasons din New York, pentru ca joc la US Open 2006. Ultimul meu US Open. De fapt, ultimul meu turneu. Traiesc din tenis, desi urasc tenisul, il urasc cu o patima intunecata si secreta, si totdeauna l-am urat. -  Andre Agassi Nu doar memoriile unui sportiv de exceptie, ci un adevarat bildungsroman. O carte de un umor adeseori negru, scrisa de un suflet angoasat si sentimental. - The New York Times Book Review Agassi a scris, probabil, cea mai buna autobiografie a unui sportiv din toate timpurile. O poveste frusta scrisa intr-un stil captivant si plin de nerv. Memoriile lui Andre sunt la fel de fermecatoare precum jocul sau de tenis. - Time Magazine Nu numai ca Agassi si-a dezgolit sufletul in fata cititorilor cum putini atleti profesionisti au facut-o, dar a reusit acest lucru intr-un mod in care nu multi scriitori ar fi facut-o. - Entertainment Weekly Carte recomandata de Bogdan Aron in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din cartea "Open. O autobiografie" de Andre Agassi: "Fratii mei se opresc mereu inaintea mea. Rita, sora cea mai mare, Philly, fratele meu mai mare si Tami - toti joaca bine tenis. Suntem ca familia von Trapp a tenisului. Dar eu, cel mai mic, Praslea, sunt cel mai bun. Tatal meu imi spune acest lucru, le spune fratilor mei, ii spune domnului Fong. Andre este alesul. De aceea tatal meu imi acorda cea mai multa atentie. Sunt ultima speranta a clanului Agassi. Uneori imi place atentia speciala a tatalui meu, alteori as prefera sa fiu invizibil, pentru ca tatal meu poate fi infricosator. Tatal meu face diferite lucruri. De pilda, adesea isi baga degetul mare si aratatorul intr-o nara si, cu o durere care-i umple ochii de lacrimi, scoate un buchet gros de par negru din nas. Asa se ingrijeste el. In acelasi spirit, se barbiereste fara sapun sau crema. Pur si simplu da cu un cutit aflat la indemana de-a lungul obrajilor si maxilarelor, rupandu-si pielea si apoi lasa sangele sa i se scurga pe fata pana se usuca. Cand e stresat sau distrat, tatal meu se uita adesea in gol si mormaie: - Te iubesc, Margaret. Intr-o zi o intreb pe mama: - Cu cine vorbeste tata? Cine e Margaret? Mama spune ca, pe cand tata era de varsta mea, patina pe un lac si gheata s-a crapat. A cazut prin ea si s-a aproape ca s-a inecat - n-a mai respirat o buna bucata de vreme. A fost scos din apa si readus la viata de o femeie pe nume Margaret. Nu o vazuse niciodata pana atunci si nu a mai vazut-o niciodata dupa aceea. Dar o vede foarte des in mintea sa si vorbeste cu ea si ii multumeste cu glasul sau cel mai bland. Spune ca viziunea lui Margaret parca il poseda. Nu e constient de ea cand are loc si isi aminteste doar vag dupa aceea."