Mara

Descriere

    A fost scriitor, jurnalist si pedagog, membru corespondent al Academiei Romane. Provenind dintr-o familie de tarani ardeleni, remarcabila opera literara a lui loan Slavici este influentata de viata satului ardelenesc. Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un instrument excelent de observatie al mediului rural, oferind in nuvelele din popor si in studiile sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor, in functie de nivelul lor social, in cele mai mici detalii ale tinutei, portului popular, vorbirii si gesturilor.     Opera lui Slavici este remarcabila; ea nu idealizeaza si nu trateaza cazuri de izolare. Oamenii sunt darzi, lacomi, intreprinzatori, intriganti, cu parti bune si cu parti rele, asa cum trebuie sa fie o lume comuna. Prin nuvelele si romanele sale, Slavici este, alaturi de ceilaiti clasici, scriitorul care a avut o contributie decisiva la asezarea literaturii noastre pe fagasul modernitatii, a fost un intemeietor al realismului nostru modern, asa incat va ramane un punct de reper nu numai pentru romanul social, ci si pentru cel psihologic.       Fragment din volum:       “Nu trece nimic peste iubirea de mama!     „Si adica ce e, isi zicea Mara in cele din urma. Parca ea nu tot aceeasi ramane?! Cate femei traiesc in casnicie fericita fara ca sa fie cununate?! Cate se fericesc dupa ce au facut un pas gresit?!".     „Mai bine moarta", zicea odinioara, iar acum se simtea mangaiata cand isi dadea seama ca fata ei nu e cununata cu neamtul. Stia ca nu poate sa traiasca razleata; a putut sa se duca, dar nu putea sa ramaie si o astepta in toate zilele sa se intoarca. De un singur lucru se mai temea si se ruga in toate zilele lui Dumnezeu ca s-o fereasca de lucrul acesta, singurul care ar fi putut s-o lege pe Persida pentru toata viata de Natl. O treceau un fel de fiori de moarte cand se gandea, lucru foarte firesc, ca Persida ar putea sa se intoarca muma acasa; aici mintea i se oprea in loc; nu mai stia cum s-ar simti, ce ar zice si ce ar face atunci.     De aceea, sangele i se opri in vine cand, patru zile inainte de Sf. Petru, Trica veni sa-i spuna, luand-o mai pe departe, ca Persida s-a intors de la Viena.     Cum i-ar fi venit, Doamne, sa se bucure, si nu indraznea. O asteptase singura si nu se indoia ca-l va parasi pe neamtul care i-a stricat toata viata; iar ea venise tot cu dansul, ba zicea ca n-are niciodata sa-l paraseasca.     - Nu cumva..., intreba ea cu inima indoita.     Trica se uita in ochii mumei sale si intelese intrebarea.     - Nu stiu, raspunse el, nu cred, nu mi se pare.     - Si chiar dac-ar fi una ca asta, ba mai ales atunci, grai Mara luandu-si inima in dinti, sa-i spui ca nu vreau sa stiu ca mi-e fata cata vreme traieste cu dansul: ori eu, ori el!     Persida era greu lovita. Nu, mai aspru nu putea sa fie pedepsita; dar asa trebuia sa fie, pedeapsa era dreapta si ea se simtea inaltata de gandul ca muma ei este o femeie care nu vrea sa-si ierte fata, pe care o stie traind in casnicie nebinecuvantata."