Mara

Descriere

In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari. Fragment din "Mara" de Ioan Slavici: "La San-Miclaus, aci peste Muras, era un loc de popa, si Munteanu, logodnicul Milenei, facuse tot ceea ce trebuia sa faca pentru ca sa-l primeasca. Inca acum dar, pana la Rusalii, trebuia sa se faca nunta. Milena si sora ei, Anca, lucrau pe capete, ca sa fie cat mai curand gata cu ale zestrei, iara Persida era o adevarata maiastra cand punea mana pe foarfece si pe ac. Mare lucru ar fi fost daca ea ar fi ramas pana la nunta, ca sa le fie fetelor intr-ajutor? - Vai de mine! nu se poate, grai Mara. Trebuie sa se intoarca la scoala. Tot asa zicea si Persida. Nu era insa chip sa plece cand fetele staruiau atat de mult sa ramaie, ba muma lor mai scapase si vorba ca o sa-i fie Persidei recunoscatoare. Mara s-a intors dar singura la Radna, ducand, se intelege, cu dansa si o frumoasa scrisoare pentru maica Aegidia. Acum nu se mai plangea Persida ca n-are ce face. Lasa ca fetele nu mai stiau unde sa-si puna capul, dara Claici avea patru ucenici si sapte calfe, dintre care numai doua erau oameni de casa. Seca Lena nu tinea, cu toate aceste, slujnica, ci se ajuta cu ucenicii si cu fetele ei. Era minunat la casa lui Claici, si Persida, care atata timp fusese mana dreapta a econoamei de la Lipova, ar fi voit sa se desparta in mai multe, ca sa fie pretutindenea, sa puna lucrurile la cale, sa faca randuiala, sa le tie toate curate ca la manastire. Un singur lucru nu-i placea Persidei: ca trebuia sa sada la masa cu calfele, care se uitau la ea cu coada ochiului. Acesta era insa obiceiul casei, si nici ca i-ar fi putut trece cuiva prin minte ca s-ar putea si altfel. Ar fi plecat calfele toate daca stapanul nu le-ar fi facut cinstea de a le pune la masa lui. Le era cu toate aceste oarecum greu sa vie la masa, si Bodroganu, cel mai sfatos dintre dansii, mai nainte de a veni, se spala pe maini, apoi se mai si pieptana si puse alt surtuc. Ceilalti facura si ei ca dansul, incat era ca in zi de sarbatoare la masa lui Claici, si asa a si ramas de aici inainte. Singur Trica n-a intrat in acest obicei nou. El intelegea prea bine de ce se spelcuiesc ceilalti si era mandru de sora-sa. N-avea insa nevoie sa faca tot ca dansii, fiindca si fara de asta tot frate ii ramanea Persidei.”