Dosarele Dresden. Nori de furtuna

Descriere

    Nori de furtuna este primul volum din seria Dosarele Dresden, una dintre cele mai apreciate serii urban/paranormal fantasy, al carei cel de-al cincisprezecelea volum, Skin Game, a fost nominalizat pentru premiul Hugo in 2015.      Nori de furtuna descrie aventurile lui Harry Dresden, un detectiv privat cu abilitati paranormale. in timp ce oamenii normali vad rapirile si crimele ce au loc in jurul lor doar ca acte ale unor depravati, indiferenti la durerea umana, Harry stie ca in unele cazuri este vorba de raufacatori din sfera supranaturalului.      El stie asta pentru ca el insusi este un vrajitor adevarat, unicul care apare in Pagini Aurii din Chicago. Fie ca ajuta politistii in cazurile considerate de acestia inexplicabile, fie ca lucreaza la propriile cazuri, Harry Dresden lupta cu fortele intunericului ajutat fiind de fantoma Bob.            Fragment:       “Am scrasnit din dinti si am facut eforturi ca sa nu sparg craniul in mici farame, izbindu-l de podea. Am respirat adanc, invocand toti ani de antrenament vrajitoresc si de autocontrol ca sa evit o criza de furie si sa nu fac zob un spirit cumsecade. Am pus in schimb teasta la loc, pe raft, si am numarat rar pana la treizeci.     Puteam sa prepar elixirul de unul singur? Probabil ca da. Dar aveam sentimentul descurajant ca ar fi fost posibil sa nu aiba exact efectul dorit. Elixirele erau o treaba grea si se bazau mai ales pe detalii precise decat pe concentrare, ca vrajile. Iar daca faceam un elixir al dragostei, nu insemna ca eram obligat sa-l si folosesc. Corect? Oricum, n-ar mai fi avut efect decat inca vreo doua zile - cu siguranta nu si in weekend. Cat de multe necazuri mi-ar fi putut aduce?     M-am straduit sa-mi trec actiunile prin prisma ratiunii. Acordul meu l-ar fi calmat pe Bob, i-ar fi oferit un soi de substitut al senzatiilor tari. Iar cheltuielile pentru pregatirea elixirelor de dragoste erau aproape cele mai reduse din lume, asa ca nu m-ar fi costat prea mult. si, m-am gandit, daca Susan avea sa-mi ceara sa-i fac o demonstratie de magie (mi-o cerea intotdeauna), as fi putut...     Nu. Ar fi fost prea mult. Ar fi fost totuna cu a recunoaste ca nu eram in stare sa cuceresc o femeie si n-ar fi fost nici macar corect, ar fi insemnat sa profit de ea. Ceea ce imi doream era elixirul evadare. As fi putut avea nevoie de el acasa la Bianca si l-as fi putut folosi oricand, daca lucrurile ar fi mers din rau in mai rau, ca sa pot scapa de Morgan si de Consiliul Alb. M-as fi simtit cu mult mai bine fiind in posesia lui.”