Dosarele Dresden. Luna nebuna

Descriere

     Luna nebuna este al doilea volum din seria Dosarele Dresden, una dintre cele mai apreciate serii urban/paranormal fantasy, al carei cel de-al cincisprezecelea volum, Skin Game, a fost nominalizat pentru premiul Hugo in 2015.      Afacerea a mers slab. De fapt, afacerea a fost moarta. Ai crede ca Chicago ii ofera ceva mai multa actiune singurului vrajitor profesionist din cartea de telefoane. Dar in ultima vreme, Harry Dresden nu isi gaseste nicaieri de lucru - nici in lumea normala, nici in cea magica.     Dar tocmai cand pare ca nu isi va mai permite urmatoarea masa, apare o crima ce necesita abilitatile sale supranaturale. Un cadavru mutilat brutal. Urme de gheare misterioase. Luna plina. Ai trei sanse sa ghicesti – iar primele doua nu se pun.           Fragment:       “Am coborat la subsol pe o scara ingusta, in spirala, probabil pentru uzul servitorilor. M-a condus in partea din spate a unei magazii si a impins o usa grea, de otel, care dadea intr-o camera mica, goala, cu toti peretii de beton si fara nicio alta iesire. In centru se afla un alt cerc de invocare din trei inele, dar simbolurile care il alcatuiau erau din argint si fusesera incrustate in betonul podelei. In jurul celui de al doilea cerc erau plasate bare din ceea ce parea sa fie un amestec de argint si obsidian, dand nastere unei bariere care s-ar fi dovedit formidabila, cu conditia sa fie cercul functional.     Numai ca simbolurile fusesera distruse, erau stalcite, sparte. Din inelul interior, de o importanta critica, unele lipseau pur si simplu, smulse din podea. Cateva bare fusesera sfaramate. In starea in care se gasea, cercul era nefunctional si inutil - dar, daca ar fi ramas intact, l-ar fi putut retine pe Harley MacFinn in interior cand se preschimba in animal. Incaperea era o inchisoare construita pentru el insusi, o infranare a furiei fiarei care salasluia in el.     Insa cineva distrusese intentionat cercul, facand inchisoarea inutila.     Iar eu am inteles brusc de ce-mi ceruse Kim Delaney lamuriri. Probabil ca-l cunoscuse pe Harley MacFinn, poate fiindca se implica in activitatile ecologistilor. Aflase pesemne ca era blestemat si voise sa-l ajute. Iar eu refuzasem sa o ajut pe ea, asa ca incercase sa recreeze marele cerc de invocare sus, in dormitor, ca sa-l retina pe MacFinn dupa rasaritul lunii. Si nu izbutise, asa cum o avertizasem. N-avea cunostintele necesare ca sa-nteleaga cum functiona o astfel de constructie si, ca urmare, nu fusese in stare s-o faca utilizabila.     MacFinn o omorase. Kim murise pentru ca eu refuzasem sa-i impartasesc ceea ce stiam, pentru ca n-o ajutasem.”