Cap, castig eu, pajura, pierzi tu (Ia-ti un lag)

Descriere

    Dorinta de a avea, cauzeaza predare, impune supunere, iar supunerea genereaza putere. E ca in jocurile de noroc unde ti se lasa impresia ca ai sanse sa castigi. Dar dealer-ul castiga intotdeauna. Cap, castig eu, pajura, pierzi tu. Asta e regula jocului.     A gandi inseamna sa alegi constient si sa fii responsabil. Inseamna sa vezi padurea inainte de a taia copacul. Inseamna sa testezi inainte de a experimenta sau a actiona, sa ai o varianta de iesire. Inca mai avem posibilitatea de a vedea padurea fara a fi obsedati de copaci. De aceea e bine sa stim cum putem fi manipulati, care sunt armele persuasiunii, cum putem contra-ataca, ce metode sunt pentru a supravietui modelor societatii de consum.     Ce inseamna „ia-ti un lag”? Termenul desemneaza un fenomen tipic jocurilor pe calculator, dar poate fi perceput si in cazul transmisiei tv prin cablu sau prin satelit. (…) Imi imaginez ca, mai ales atunci cand jocul este in sistem competitional, lag-ul este foarte, foarte enervant. (...) Un meci de fotbal sau un spectacol live care se blocheaza sau care incetineste din cauza lag-ului te poate scoate din ritm si, in mod evident, lag-ul devine iritant. Dar lag-ul este, uneori, necesar si util. Hai sa vedem de ce. (Autorul)      Fragment din volum:       „Deseori, in procesele pornite pentru sanctionarea si neutralizarea abuzului de putere economica a bancilor, am fost nevoit sa ma lupt cu un „argument" al aparatorilor acestora care, in esenta, suna cam asa: in societatea de azi esti liber sa semnezi sau nu un contract ori sa primesti o oferta „de nerefuzat", iar daca ai semnat, daca ai acceptat oferta, ti-ai asumat o datorie si, in mod necesar, si riscul de neplata, asa ca, indiferent daca acel angajament era sau nu consecinta ori instrumentul unui abuz, trebuie sa platesti. Economistii neo-liberali si mass-media care ii promoveaza lauda aceasta „libertate", avand incredere ca e una asumata constient si responsabila, una care exclude hazardul moral.     Dar cat de libere si rationale sunt alegerile pe care le facem? Cat de atent sunt procesate mental, pentru a putea fi considerate responsabile si nehazardate? In secolul internetului, al vitezelor de tranzactionare de calculate in nanosecunde, mai actioneaza eficient legea cererii si ofertei? Cat de constienti sunt oamenii atunci cand se imprumuta pe 5 ani pentru un frigider (sau pe 30 de ani pentru o garsoniera) de amplitudinea datoriilor si de profunzimea riscurilor pe care si le asuma indatorandu-se?      Pentru a intelege ca astfel de optiuni sau alegeri sunt rareori constiente, am luat exemplul unui cumparator de chips-uri din supermarket. De altfel, ne putem imagina fiecare dintre noi in aceasta ipostaza: in fata ta, la nivelul ochilor, pe raft, sunt 4 tipuri de chips-uri, dintre care cel putin unul este in cantitati mai mici decat celelalte. Ti-e foame, in atmosfera miroase subtil a pui fript, in surdina ruleaza o muzica placuta, entuziasmanta , iar whatsApp-ul, messenger-ul, sms-ul, Instagram-ul si private-message-ul de pe facebook vibreaza unul dupa altul, in timp ce tastezi un raspuns pe mail si dialoghezi aprins cu nevasta pe tema concediului in nordul Moldovei care ar trebui, de fapt, sa fie inlocuit cu un concediu in Apuseni, la Viscri sau la Lacul Bucura, in Hateg."