Convorbiri teatrale. Festivalul international de teatru de la Sibiu

Descriere

    Gandirea teatrala e o gandire orala care se formuleaza in timpul repetitiilor sau al convorbirilor publice: ea implica existenta unui partener. E o gandire dialogala. De aici provine interesul dezbaterilor pe care Festivalul International de Teatru de la Sibiu le-a organizat si pe care George Banu le-a animat. Protagonistii invitati au vorbit, si-au expus principiile practice si si-au definit orizontul de asteptare. Marturii personale, formulate in contextul unei exemplare manifestari internationale, marturii care, reunite aici, se constituie in arhivele inedite, vii ale teatrului actual, romanesc si strain.     Convorbirile teatrale ofera cititorilor posibilitatea unui voiaj in arta teatrului de azi, avandu-i drept calauza pe marii artisti a caror opera le confirma discursurile, iar acestea le lumineaza spectacolele. Ambele sunt indisociabile, reciproc necesare.     George Banu este ghid si partenerii lui sunt artistii festivalului: Felix Alexa, Eugenio Barba, Klaus Maria Brandauer, Dragos Buhagiar, Constantin Chiriac, Alexandru Dabija, Pippo Delbono, Emmanuel Demarcy-Mota, Lev Dodin, Declan Donnellan, Bernard Faivre d’Arcier, Jean-Jacques Lemetre, Krystian Lupa, Piotr Skiba, Mihai Maniutiu, Wajdi Mouawad, Silviu Purcarete, Peter Stein, Erhard Stiefel. Iata un caleidoscop al teatrului prezent.     Fragment din volum:      „Jean-Jacques Lemetre: Inseamna ca am ajuns sa fac o muzica izvorata direct din mine, din ceea ce primesc de la scena, din dialogul secret cu actorul/personaj. Ea imi permite sa pot descoperi interiorul personajului... Cand vezi actorii jucand, vezi o intrare in scena, o intrare foarte frumoasa, dar tu, muzicianul teatrului, vezi, de fapt, tema dinauntrul personajului. Cand il vezi alergand, spui: „Ce putere, ce forta, ce frumusete, ce energie!". Da, dar in interior exista drama aceea care se va derula in patru scene, in cinci scene, in trei acte, ceea ce implica si muzica, ma implica si pe mine si ma face sa nu fiu niciodata „lipit" de ei, pentru ca sunt cu ei, in ei, in urma lor, ca sa nu-i deranjez, asigurandu-i ca „Jean-Jacques este aici" si nu trebuie sa-i mai preocupe muzica. Inceputul fiecarei teme, al fiecarei mici melodii, al fiecarei articulatii pe care o gasesc in text, in stari, in emotii, face ca in acel moment actorul sa-si spuna: „OK. E cu mine, ma urmeaza. Aud cele trei note" si in seara asta, dupa acele trei note vor fi douazeci si opt de note, maine vor fi treizeci si doua de note, poimaine vor fi sase note, pentru ca ii urmez in direct, concret, in fiecare seara.      George Banu: Theatre du Soleil si Ariane Mnouchkine creeaza punti prin actori, iar tu creezi punti prin muzica. Nu vreau sa spun ca este un teatru „globalizat", ci unul multicultural, un teatru deliberat impur: nici integral oriental, nici integral occidental. Si, cand vad in spectacol mica scena pe care o ocupi, inconjurata de toate instrumentele acelea, am impresia ca regasesc in sala geografia lumii, aceea a unei lumi subiective, o lume ce va apartine de la un capat la altul, o lume din care va luati „hrana" de care aveti nevoie."