Inca aud muzica noastra in gand

Descriere

De la autoarea fenomenului international Oamenii fericiti citesc si beau cafea O meditatie profunda asupra visurilor si ambitiilor fiecaruia dintre noi. Yanis si Véra au tot ce le trebuie ca sa fie fericiti: se iubesc ca in prima zi si au trei copii superbi. Singurul lucru ingrijorator este colaborarea tot mai problematica a lui Yanis cu Luc, partenerul lui de la firma de arhitectura si fratele Vérei. Ruptura dintre ei se produce in momentul in care Luc refuza o schimbare majora pe care Yanis o asteapta de mult. Sustinut de sotia sa si ajutat financiar de Tristan, un client aparut pe neasteptate si care il admira neconditionat, Yanis porneste pana la urma propria afacere.  Dar viata care parea un vis incepe sa capete o latura intunecata. Va putea Yanis sa scape de vartejul infernal care ameninta sa-l inghita, fara sa o implice si pe Véra? Va rezista relatia lor presiunii celor din jur? “Regasim in acest roman toate ingredientele de succes din celelalte romane ale lui Agnès Martin-Lugand. Teme importante – dragostea, familia, prietenia, ambitia, alegerile pe care le facem in viata – si personaje autentice, de care te atasezi pe loc.” - Le Parisien “Agnes Martin-Lugand exploreaza tema alegerilor pe care le facem in viata si pe cea a manipularii cu talentul si finetea pe care i le cunoastem atat de bine. “ – Tele Loisirs “In cartea mea am vrut sa descriu o viata cladita pe baze solide, care incepe sa se clatine, cu riscul de a se schimba total. Personajele mele suporta consecintele si raman cu cicatricele a tot ceea ce au indurat, dar devin mai puternice.” - Agnès Martin-Lugand Dupa ce a profesat ca psiholog timp de sase ani, Agnes Martin Lugand s a dedicat scrisului, publicandu si primul roman, Oamenii fericiti citesc si beau cafea, in regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, in decembrie 2012. Remarcata rapid de bloggerii atenti la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul in lumea editoriala traditionala. Astfel, romanul sau a cunoscut un succes urias, fiind tradus in mai multe limbi. Drepturile de ecranizare au fost achizitionate de producatorul american Harvey Weinstein. Agnès Martin-Lugand se numara printre primii zece cei mai bine vanduti autori francezi. Cartile ei s-au vandut in Franta si in lume in peste 2 milioane de exemplare si au fost traduse in 32 de limbi. La Editura Trei, de aceeasi autoare, au aparut Oamenii fericiti citesc si beau cafea, Viata e usoara, nu-ti face griji, Imi pare rau, sunt asteptata… si Fericirea imi scapa printre degete.     Fragment din romanul "Inca aud muzica noastra in gand" de Agnes Martin-Lugand :       „Ingerul nostru pazitor ne veghea, pentru ca a fost nevoie de mai putin de-o ora ca sa gasim cazare. Ne-am bucurat chiar de luxul de a avea doua camere comunicand intre ele, fiecare dotata cu baie proprie. Dupa ce a iesit triumfator din pensiune, Yanis a deschis portbagajul si a scos doua genti de voiaj, una pentru copii, cu pijamale, chiloti de schimb si jucarii de plus si una pentru noi, fara pijama pentru mine, dar cu lenjerie fina si o rochie albastru-verzui, asortata cu sandalele mele din piele de caprioara. Isi pregatise lovitura.     — Multumesc, i-am soptit emotionata.     — Voiam sa recuperam seara ratata de ieri... Meritam, nu?     Yanis era impulsiv, stia sa alunge grijile cu usurinta si isi lua familia cu el. Minunata era hotararea lui de a nu se lasa niciodata invins. In dimineata aceea, la trezire, ar fi putut sa darame totul in cale de furie. Dar improvizase un weekend la malul marii pentru toti cinci. Nimeni nu si-ar fi putut inchipui ca are griji, in afara de mine. Si in plus reusea chiar sa ma faca sa uit de ale mele.     — O sa ma ocup de copii, mi-a spus dupa ce ne-am instalat in camere. Nu te grabi.     Mi-a atins usor buzele cu ale lui. Apoi a luat lucrurile din geanta si s-a dus in camera copiilor. Cufundata cada plina de spuma, ii auzeam in spatele usii cum radeau, cantau, se stropeau: si ei faceau baie. O data in plus am avut certitudinea ca familia noastra era mai puternica decat orice, ca vom castiga toate bataliile.     Pentru cina, am ales o pizzerie aproape goala. Copiii erau epuizati, infometati, dar nu nervosi. Pizza si inghetata au fost devorate, savurate. Patronul localului le-a oferit acadele celor mici si un digestiv celor mari. Ziua si seara aceea au fost ca o adevarata vacanta. Aveam impresia ca plecaseram din apartament de mai multe zile. Simteam ca asta incarcase cu energie fiecare membru al familiei si ca-i ferise pe copiii nostri de ruptura cu unchiul lor, care urma.     — Nu te gandi la asta, mi-a soptit Yanis.     M-am intors catre el. Ma cunostea pe de rost, dintr-o simpla privire imi ghicea gandurile. M-a mangaiat pe varful nasului.     — O fi de la insolatie?     — Se poate.     — Sa mergem sa-i culcam.     Ernest m-a apucat de mana dupa ce stinsesem toate luminile din camera lor. Joachim citea la lumina unei veioze, iar Violette dormea deja, cu degetul aproape sa-i scape din gura. Ernest ma fixa cu greutate, cu ochii pe jumatate inchisi.     — A fost bine, mami, astazi.     — Da, dragule, o zi minunata.     — O s-o repetam?     — Sigur ca da. Somn usor, te iubesc.     — Si eu, mami.     M-am ridicat si am intalnit privirea celui mai mare dintre copiii mei, care mi-a zambit larg inainte sa lase cartea din mana si sa stinga lumina.”