Albastru pur

Descriere

Roman de inspiratie istorica, pe alocuri cu tenta politista, Albastru pur este povestea fascinanta a doua femei nascute la distanta de citeva secole, pe care le leaga o mostenire ancestrala. Ella Turner se stabileste in sud-vestul Frantei cu sotul ei si face eforturi sa se integreze in comunitatea inchisa din orasul in care s-a mutat. Insa viata i se schimba, devine izolata si singura, e tulburata de viziuni stranii. Ella incepe atunci o calatorie care nu numai ca ii va dezvalui o tragedie ramasa vreme indelungata necunoscuta, dar o va face sa-si reconsidere si propriile sentimente, propria viata. Fragment din carte: "Cand au sosit caii, s-au auzit strigate si fluieraturi, apoi un bubuit puternic in usa, care i-a facut pe toti sa sara in sus.  — Sa cantam, a spus Jean cu fermitate si a inceput cu o voce de bas profunda, increzatoare : J'ai mis en toi mon esperance,/ Garde-moi donc, Seigneur,/ D'eternel deshonneur, / Octroye-moi ma delivrance/ Par ta grande bonte haute/ Qui jamais ne fit faute.  I se alaturara toti, in afara de Hannah, care socotise intotdeauna cantatul ca fiind ceva frivol si prefera sa murmure cuvintele in soapta. Copiii cantau cu voci subtiri. Marie sughita de frica.  Terminara psalmul in acompaniament de obloane zgaltaite si izbituri ritmice in usa. Cand izbiturile incetara, incepusera deja alt psalm. Dupa o clipa, auzira ceva izbindu-se de partea de jos a usii, apoi un trosnet, si simtira miros de fum. Etienne si Jean sarira la usa. Etienne apuca o caldare de apa si facu semn cu capul. Jean trase tacut zavorul si intredeschise usa. Etienne azvarli apa afara exact in momentul in care usa se deschise violent, dupa o izbitura, si un val de flacari navali inauntru. Doua maini il apucara pe Jean de gat si de camasa si-l trasera cu forta afara, iar usa se tranti in urma lor.  Etienne se agata de usa, o deschise iar si fu inghitit de fum si foc.  — Papa! striga el si disparu in curte.  In casa se lasa o liniste ciudata, inghetata. Apoi Isabelle se ridica in picioare, calma, simtind cum lumina albastra o inconjoara si o protejeaza. O lua pe Marie in brate.  — Tine-te strans de mine, sopti ea si Marie isi petrecu bratele pe dupa gatul mamei, picioarele pe dupa mijlocul ei, iar buchetul de levantica ramase strivit intre ele doua.  Isabelle il lua pe Jacob de-o mana si-i facu semn lui Petit Jean sa-l apuce de cealalta mana. Ca in vis, traversa camera impreuna cu copiii, trase zavorul si intra in grajd. Se strecurara pe langa cal, care se tragea acum intr-o parte si necheza din pricina fumului si a zgomotului facut de caii straini din curte. Ajungand la celalalt capat al grajdului, Isabelle descuie o usita care ducea la gradina de zarzavaturi. Isi croira drum cu totii printre verze, rosii, morcovi, ceapa si verdeturi. Fusta lui Isabelle se atinse de o tufa de salvie, care umplu aerul cu bine cunoscutul ei miros intepator.  Ajunsera la piatra in forma de ciuperca de la capatul gradinii si se oprira. Jacob isi sprijini o clipa mainile de piatra. Dincolo de ea se afla o tarina pe care pascusera caprele si care acum, dupa o vara intreaga de arsita, era uscata si cafenie. Cei patru incepura sa alerge peste tarina, baietii in fata, Isabelle in spate, cu Marie agatata de ea.  La jumatatea drumului, Isabelle isi dadu seama ca Hannah nu-i urmase. Blestema cu voce tare, Ajunsera cu bine la castani. La cleda, Isabelle o lasa pe Marie jos si se intoarse spre Petit Jean.  — Trebuie sa ma duc inapoi s-o iau pe Meme. Voi va pricepeti sa va ascundeti. Asteptati aici pana ma intorc. Dar sa nu va ascundeti in cleda; s-ar putea sa-i dea foc. Si, daca ii vedeti ca vin si trebuie sa fugiti, luati-o spre casa tatalui meu, peste campuri, nu pe carare. D'accord? Petit Jean dadu din cap si-si trase cutitul din buzunar, iar ochii lui albastri scanteiara. "