Jocurile noastre de toate zilele. Psihologia relatiilor umane

Descriere

 De autorul bestsellerului Ce spui dupa buna ziua   Teoria jocurilor psihologice ofera o explicatie nepretuita asupra modului in care oamenii, in mod inconstient si sistematic, esueaza in a coopera, in a-si satisface nevoile autentice, in a obtine relatii implinite, desi isi doresc foarte mult contrariul si se straduiesc din toate puterile. Berne ajuta cititorul sa isi descopere propria responsabilitate pentru nefericirea personala si sa intrevada noi optiuni, mai sanatoase si mai eficiente decat cele pe care le repeta in nestire, deseori ca o mostenire de familie cu un deznodamant frustrant, trist, iar uneori chiar tragic. Jocurile noastre de toate zilele a propulsat Analiza Tranzactionala in randul psihoterapiilor din intreaga lume. Cartea reflecta geniul lui Eric Berne in a radiografia dimensiunea inconstienta a relatiilor dintre oameni si in a denumi jocurile intr-o maniera colocviala, ce surprinde esenta lor: „Da-mi un sut", „Daca n-ai fi fost tu", „Hai, bateti-va!"   Teoria jocurilor psihologice fascineaza pe oricine este preocupat sa se inteleaga pe sine si sa-i cunoasca mai bine pe ceilalti, pentru ca este imposibil sa nu te regasesti intr-unul dintre rolurile de victima, persecutor sau salvator. Cartea cuprinde raspunsuri la urmatoarele intrebari: de ce nu pot sa ma inteleg cu cei apropiati; de ce partenerul de dialog nu e in stare sa-si tina vorba; de ce nu putem comunica, desi ne iubim; de ce sfarsesc toate relatiile mele la fel etc.   Eric Berne (1910 - 1970), celebru psihiatru si psihoterapeut, este intemeietorul Analizei Tranzactionale. La inceputul carierei, Berne s-a pregatit pentru a deveni psihanalist, parcurgand doua transe de analiza personala cu Paul Federn si Erik Erikson. Dupa 1956 abandoneaza ortodoxia psihanalitica si creeaza o noua orientare psihoterapeutica —„Analiza Tranzactionala". De acelasi autor, la Editura Trei au mai aparut volumele Analiza tranzactionala in psihoterapie si Ce spui dupa Buna ziua?      Fragment din volumul "Jocurile noastre de toate zilele" de Eric Berne:       „JOCURILE     1. DEFINITIE        Un joc este o serie continua de tranzactii complementare ascunse, orientate catre un rezultat previzibil bine definit. Descriptiv, este un set recurent de tranzactii, adesea repetate, credibile la nivel superficial, dar cu o motivatie ascunsa; sau, mai colocvial, o serie de mutari care pregatesc o capcana sau o „stratagema". Jocurile sunt net diferite de proceduri, ritualuri si discutii pentru trecerea timpului prin doua caracteristici principale: (1) calitatea lor ascunsa si (2) rasplata. Procedurile pot fi reusite, ritualurile — eficace, iar discutiile pentru trecerea timpului — profitabile, dar toate sunt, prin definitie, oneste; ele pot implica o competitie, dar nu un conflict, iar finalul lor poate fi senzational, dar nu dramatic. Pe de alta parte, fiecare joc este, in esenta, nesincer, iar rezultatul este dramatic, nu doar incitant.     Mai ramane sa deosebim jocurile de singurul tip de actiune sociala care nu a fost discutat pana acum. O operatie este o tranzactie simpla sau un set de tranzactii initiate cu un scop precis si declarat. Daca cineva cere deschis niste confirmari si le primeste, aceasta este o operatie. Daca cineva cere confirmari si, dupa ce le primeste, raspunde cumva in dezavantajul celui care i le-a dat, acesta este un joc. Prin urmare, la nivel superficial, un joc pare un set de operatii, dar dupa momentul rasplatii devine clar ca aceste „peratii” au fost, de fapt, niste manevre, niste strategii; n-au fost cereri sincere, ci mutari intr-un joc.     In jocul „Asigurarea", de pilda, indiferent ce pare sa faca agentul in conversatie, daca este un jucator dur, el, de fapt, cauta un client. Pentru a-si merita banii, ceea ce urmareste el de fapt este sa „faca o victima". La fel este si in cazul jocului „Agentia imobiliara”,  „Pijamaua" si alte ocupatii similare. Ca atare, cand un agent de vanzari este angajat in discutii pentru trecerea timpului la o intrunire sociala, mai ales in variante ale „Bilantului", participarea sa plina de farmec poate ascunde o serie de manevre abile, menite sa obtina genul de informatii care-l intereseaza din punct de vedere profesional. Exista zeci de reviste dedicate imbunatatirii strategiilor comerciale care descriu jucatori si jocuri de exceptie (operatori interesanti care incheie contracte neobisnuit de mari). In termeni tranzactionali, acestea sunt doar variante ale Sports Illustrated, Chess World si ale altor reviste sportive.     In privinta tranzactiilor unghiulare — jocuri planuite constient, cu precizie profesionala, sub controlul Adultului, pentru a obtine maximum de beneficii marile „jocuri-escrocherii" care au inflorit la inceputul anlior 1900 sunt greu de depasit in privinta detaliilor practice si a finetii psihologice.”