Mara Dyer. Razbunarea

Descriere

Ultimul volum din seria Mara Dyer Totul are un sfarsit, dar Mara nu si l-a inchipuit astfel. Mara Dyer vrea sa creada ca exista ceva dincolo de minciunile care i s-au spus. Exista. Nu se intreaba unde ar putea duce incercarea ei de a afla adevarul. Ar trebui sa se intrebe. Nu si-a imaginat niciodata cat de departe poate merge ca sa se razbune. Acum o va face. Tradare, vina, secrete adanc ingropate si puterea destinului – toate alcatuiesc acest deznodamant surprinzator al seriei Mara Dyer. Vremea razbunarii a sosit. Profund, intens, intunecat. - Lev Grossman, autorul seriei Magicienii Noah este o combinatie letala: natural si nepasator, dar extrem de atragator si promiscuu. Mara Dyer este la fel de imperfecta si enigmatica; in preajma ei, Noah devine vulnerabil. Cu inima putin ranita, dar nu sfasiata, Noah are frumusetea lui, pe care doar relatia cu Mara o scoate la suprafata. - The Guardian Mara e un personaj mai complicat, insa Noah este cel mai imprevizibil. Mi-a placut foarte mult sa-l creez pentru ca este atat de diferit de toti ceilalti; vocea lui e diferita, experienta lui e diferita, motivatiile sale sunt diferite – personajul lui s-a conturat incet in fata ochilor mei. - Michelle Hodkin Michelle Hodkin a crescut in Florida, a mers la colegiu in New York si a studiat dreptul la Michigan inainte de a scrie primul sau roman, Mara Dyer. Inceputul, in 2011. Cartea a fost YALSA Reader’s Choice, iar continuarea, Mara Dyer. Transformarea, a intrat direct pe lista de bestselleruri New York Times. Fragment din romanul "Mara Dyer. Razbunarea" de Michelle Hodkin: "Am deschis ochii, fluturand din pleoape. Parca eram leganata, parca pluteam in aer. - Imi pare atat de rau, Mara! Vocea era inabusita, distorsionata. Venea dinspre o creatura cu ochi imensi, intunecati si goi si cu un bot ca o gaura. A pufnit cand s-a aplecat asupra mea, deschizandu-mi gura. Voiam sa tip, dar buzele si dintii imi erau amortite.    Cand am deschis din nou ochii, lumea era alba si creatura disparuse. Narile ma intepau, invadate de mirosuri chimice, iar pamantul de sub mine era tare si neclintit. Pentru ca nu era pamant, mi-am dat seama cand am vazut incaperea. Era o masa. O targa. Mi-era frig, foarte frig si nu-mi simteam membrele. - Mi-as fi dorit sa evitam asta. Vocea ii apartinea doctoritei Kells, pe care am zarit-o cumva, cu coada ochiului. N-o vazusem niciodata nemachiata inainte. Parea inspaimantator de tanara, in afara ridurilor adanci care-i inconjurau gura. Cateva suvite de par ii scapasera din cocul lejer, stand la baza gatului. Mirosea a transpiratie si inalbitor. - Voiam sa te fac bine. Credeam ca te pot salva. A clatinat din cap, de parca nu-i venea sa creada ca a fost atat de proasta. - Credeam, avand in vedere dozele regulate de Anemosyne si Amylethe, ca te vom putea incredinta din nou familiei tale. De fapt, credeam ca te vei putea intoarce si la scoala! A ras atunci, cu un sunet pitigaiat si panicat. Nu se uita la mine - nu eram sigura nici macar ca vorbeste cu mine. In plus - oare plangea? - Imi pare rau ca te-am facut sa crezi ca Noah e in viata. Imi cer scuze pentru asta. Stiu cat de greu trebuie sa-ti fi fost, sa auzi inregistrari ale vocii lui. Dar Jude nu mi-a dat de ales, intelegi? Nu e... in regula. N-avea idee ca va duce lucrurile la fel de departe precum le-a dus la Tamerlane. Nici cea mai vaga idee. Uneori nici macar eu nu-i pot prezice actiunile."