Bonsai

Descriere

Sa ingrijesti un bonsai este ca si cum ai scrie. Sa scrii este ca si cum ai ingriji un bonsai, gandeste Julio, care nu a izbutit sa o uite pe Emilia, de care s-a indragostit in studentie. Macinat de dor, tanarul decide sa isi marturiseasca sentimentele intr-un roman inspirat de povestea lor nebuna, ciudata, nonconformista, modelata de romanele pe care le-au citit impreuna cu voce tare si care i-au ajutat sa devina un singur trup, o singura minte. Cand cartea ajunge la final, Julio face gestul suprem de iubire. Dar unde este Emilia, ce s-a ales de sentimentele ei si, mai important decat atat, mai exista vreo speranta ca dragostea din tinerete va reinvia? O poveste intensa, de o tulburatoare delicatete, ca un bonsai. „Noua stea a literaturii latino-americane“, cum este considerat unanim de criticii literari, Alejandro Zambra s-a impus prin stilul original si prin placerea de a istorisi. In anul 2007, a fost inclus in Bogota 39, o lista a celor mai importanti scriitori din America Latina sub 39 de ani. In 2010, revista britanica Granda l-a nominalizat printre cei mai importanti 22 de romancieri de limba spaniola sub 35 de ani. „Scriu pentru ca am nevoie sa simt ca nu am murit“, marturiseste Zambra. „Ce rost are sa fii cu cineva daca nu-ti schimba viata? Asa a spus, iar Julio era de fata: viata are sens doar daca gasesti pe cineva care sa ti-o schimbe, sa ti-o distruga.“ Alejandro Zambra Fragment din carte: "In povestea Emiliei si a lui Julio exista, in orice caz, mai multe omisiuni decat minciuni si mai putine omisiuni decat adevaruri, adevaruri din acelea numite absolute, care sunt, de obicei, incomode. Cu timpul, care n-a fost mult, dar a fost destul, si-au incredintat unul altuia cele mai intime dorinte si aspiratii, sentimentele lor disproportionate, scurtele si exageratele lor vieti. Julio i-a marturisit lucruri pe care ar fi trebuit sa le stie doar psihoterapeuta lui, iar Emilia, la randul sau, l-a transformat pe Julio intr-un soi de complice retroactiv al deciziilor pe care le luase de-a lungul vietii. Atunci cand, de exemplu, hotarase ca, la paisprezece ani, isi ura mama, Julio o ascultase cu atentie si fusese de parere ca, intr-adevar, Emilia hotarase corect, ca la paisprezece ani nu era posibila nicio alta hotarare, ca el ar fi facut la fel si ca, daca la paisprezece ani ar fi fost impreuna, cu siguranta ar fi incurajat-o. Relatia dintre Emilia si Julio a fost contaminata de adevaruri, de revelatii intime care s-au transformat repede intr-o complicitate pe care ei au dorit s-o considere definitiva. Este, asadar, o poveste lejera care devine greoaie. Este povestea a doi studenti adepti ai adevarului, ai debitarii de fraze care par adevarate, ai fumatului de tigari interminabile si ai inchistarii in violenta multumire de sine a celor care se cred mai buni decat altii, mai curati decat restul, decat grupul acela imens, demn de tot dispretul, numit restul. Au invatat foarte repede sa citeasca aceleasi lucruri, sa gandeasca la fel si sa-si disimuleze diferentele. Foarte curand, au ajuns la o vanitoasa intimitate. Cel putin in acea perioada, Julio si Emilia au reusit sa se contopeasca intr-un fel de pachet. Pe scurt, erau fericiti. Fara nicio indoiala."