Un lung drum spre o planeta mica si furioasa
Descriere
Atunci cand Rosemary Harper se alatura echipajului de pe Wayfarer, asteptarile nu ii sunt foarte mari. Dincolo de peticele pe care ar trebui sa le capete cat mai curand, Wayfarer este o nava marunta, aparent linistita, ratacita in birocratia megacorporatiilor si, cel mai important, potrivita pentru ca Rosemary sa se distanteze de problemele din trecut. Iar personalitatile atat de distincte si rasele atat de diverse ale noilor sai colegi (de la excesiv de amabila Sissix, la Kizzy si Jenks, perechea nedespartita de tehnicieni ce carpesc maruntaiele navei) pot fi in acelasi timp si motiv pentru certuri haotice, si baza unor noi prietenii care ar fi parut imposibil de legat. Una peste alta – locul perfect pentru ea. Totul pana ce Ashby, nobilul capitan, accepta comisionarea unei lucrari extrem de profitabile: construirea unui tunel hiperspatial catre o planeta indepartata. Oportunitatea le-ar asigura tuturor independenta financiara, asta daca ar putea supravietui lungului si primejdiosului drum prin galaxia marcata de o pace fragila. Insa Rosemary nu este singura care are secrete de ascuns, iar intreg echipajul va descoperi ca spatiul este vast, iar propria nava cu adevarat mica… Nominalizare la Kitschies 2015 pentru „Cel mai bun debut“ • Nominalizare la Baileys Women’s Prize for Fiction 2016 • Nominalizare la Tiptree Award 2015 • Nominalizare la British Fantasy Awards 2016, categoria „Best Newcomer“ • Nominalizare la premiile Arthur C. Clarke 2016 • Nominalizare la Grand Prix de l’Imaginaire 2016 pentru „Cel mai bun roman intr-o limba straina“ Fragment din cartea "Un lung drum spre o planeta mica si furioasa" de Becky Chambers: "Rosemary avea impresia ca Ember stia cu mult mai multe despre viata decat ea, insa fata gresise asupra unui aspect. Roiul nu era pe cale sa vina in cateva zile. La o ora dupa ce Urs a pus ketalul macelarit si transat pe foc, specia lui a rabufnit cu furie de pe piscuri. Cerul se intuneca in cateva minute. De la distanta, norii intortocheati de insecte pareau aproape niste pete neregulate de pixeli stricati. Ketalii plonjau innebuniti de-a lungul cerului, imperechindu-se, omorandu-se si, uneori, devorandu-se unii pe altii. Fusese o serie rapida si succesiva de strafulgerari la orizont pe masura ce locuitorii din Cricket isi activau scuturile din jurul caselor. Ketalii se tranteau cu capul inainte in scuturi, desi motivul pentru care o faceau era complet necunoscut. La fel se comportau si in preajma stancilor, plantelor, vehiculelor abandonate, chiar si in preajma altor ketali. Se pare ca gandacilor le displacea profund sa le fie ingradita abilitatea de a se misca in orice directie aveau chef. Ashby si Sissix inca mai erau la cealalta cladire cand roiul lovise. Rosemary ii contactase prin videoscrib. Niciunul dintre ei nu avea alta varianta decat sa petreaca noaptea ca musafiri nepoftiti. Niciuna dintre gazdele lor nu parea sa se supere. Din contra, parea ca Jess si Mikey erau peste masura de incantati sa intretina buna dispozitie a unor exo-planetari. Ashby ii spusese ca cei doi scosesera de la dosit mormane intregi de delicatese, din cutii imprastiate peste tot, iar dupa ce Sissix descoperise ca cei doi batrani cunosteau o boaba, doua de reskitkishiana, instantaneu devenisera prieteni. Rosemary o auzea pe femeie vorbind pe fundal — Sissix discutand molcom, Jess trecand cu incapatanare prin vocalele sasaite. Din rasetele lor, Rosemary deduse ca era o conversatie foarte placuta. Fratii modificatori erau la fel de incantati. — Nu-i nimic de facut contra unui roi, spuse Nib. Iar asta inseamna ca o sa avem parte de o zi sau doua in plus cu prietenii nostri. Fratii se refereau la miasma de falci, distrugere si vomitat icre a insectelor ca la o sarbatoare binevenita. Ember si Kizzy scoasera din pivnita o canistra de bautura de casa (la fel ca majoritatea lucrurilor de pe Cricket, era facuta de un vecin). Urs praji prada lui Ember sub protectia oferita de scut. Era un tablou straniu: un barbat-cuirasat frecand la marinada aplecat peste gratar in timp ce bestii baloase ricosau furioase din bula de energie sclipind deasupra lui. Gandacii nu erau deloc impresionati de capatana trasa-n teapa care strajuia la inaltime intrarea in complex. La inceput, Rosemary se simtise inconfortabil blocata fiind in casa modificatorilor, si nu numai din cauza furnicarului de afara. Kizzy si Jenks erau prieteni buni cu familia, insa Rosemary era cea lasata pe de laturi. Gandul de a fi timp de o zi sau doua o pacoste pentru acesti straini – mancandu-le mancarea, dormind pe canapeaua lor sleampata, ascultand glume pe care nu le intelegea – o facea sa se simta stanjenita. Dar caldura sufleteasca a fratilor nu se potrivea cu astfel de sentimente. In special Urs facea eforturi sa o includa in conversatii si incerca sa ii completeze golurile povestilor pe care nu le intelegea (majoritatea povestilor se incadrau intr-una din aceste doua categorii: ”atunci cand construiam chestia asta minunata” sau „atunci cand fumam prea multi muguri si am facut ceva stupid”). Odata ce lasa in urma amintirea carcasei lipicioase de ketal, gasi bucatile de insecta condimentate si trecute prin flacara, infasurate in felii de paine pufoase si stropite cu alcool tare drept o masa cu totul si cu totul agreabila. La momentul in care cina se terminase, Rosemary afla ca se simtea neobisnuit de relaxata."