Samanismul si tehnicile arhaice ale extazului

Descriere

Desi exista o istorie a religiei, ea nu este ireversibila, ca oricare alta istorie. Dialectica sacrului permite orice reversibilitate; nici o «forma» nu este scutita de degradare si descompunere, nici o «istorie» nu este definitiva. Or, se intimpla ca reversibilitatea pozitiilor religioase sa fie si mai evidenta in experientele mistice ale societatilor arhaice. samanismul este tocmai una din tehnicile arhaice ale extazului, mistica, magie si «religie» in sens larg. Ne-am straduit sa-l prezentam in diferitele sale aspecte istorice si culturale si am incercat sa schitam chiar o scurta istorie a formarii samanismului din Asia Centrala si Septentrionala. Dar cel mai mare pret l-am pus pe prezentarea fenomenului samanic insusi, pe analiza ideologiei sale, pe discutarea tehnicilor sale, pe simbolismul si mitologiile sale. Credem ca o atare lucrare este susceptibila sa-l intereseze nu numai pe specialist, ci si pe omul cultivat, in general, si tocmai acestuia ne adresam in primul rind. - Mircea ELIADE Fragment din volumul "Samanismul si tehnicile arhaice ale extazului" de Mircea Eliade:   "Un saman australian din tribul yaralde (din bazinul inferior al fluviului Murray) descrie admirabil spaimele initiatice care insotesc vederea spiritelor si a mortilor: „Cind te vei aseza ca sa ai aceste viziuni, si cind le vei avea, ceea ce ai sa vezi va fi oribil, dar sa nu te sperii. Nu ti le pot descrie, desi le am in minte si in puterea mea psihica (miwi); ca atare, ti le voi putea proiecta in minte abia dupa ce vei fi cu adevarat pregatit sa le primesti. Insa unele din aceste viziuni sint ale unor spirite rele, unele sint asemeni serpilor, altele asemeni unor cai cu cap omenesc, aidoma unor flacari lacome. Vei vedea arzind colibele tribului tau, vei vedea mlastini de singe inundind totul imprejur; ploaie, fulgere, trasnete; pamintuI se va cutremura, dealurile se vor clatina, apele vor clocoti si copacii inca in picioare se vor apleca pina la pamint in vintul naprasnic. Sa nu te temi. Daca te scoli in picioare n-ai sa mai vezi aceste privelisti; daca te culci la loc, le vei vedea iarasi, in cazul in care spaima ta nu va fi peste masura de mare. Daca insa te vei speria peste masura, pinza (sau firul) de care atirna aceste privelisti se va rupe. Se prea poate sa vezi cete de morti inaintind spre tine si sa le auzi oasele lovindu-se. Daca vei putea sa auzi si sa vezi aceste lucruri fara sa te ingrozesti, nu-ti va mai fi niciodata frica. Mortii acestia nu-ti vor mai aparea niciodata, pentru ca puterea ta magica (miwi) va fi mare. Vei deveni foarte putemic, pentru ca i-ai vazut pe acesti morti” (Elkin, Aboriginal Men of High Degree, pp. 70-71). Intr-adevar, vracii-vrajitori pot sa vada spiritele mortilor revenind in preajma mormintelor lor si sint capabili sa le captureze, Acestea devin chiar spiritele lor ajutatoare si, in cursul vindecarii samanice, vracii (medicine-men) le trimit la mari departari ca sa poata prinde sufletul ratacitor al bolnavului pe care vor sa-l vindece (Elkin, op.cit., p. 117). Tot la populatiile mentawei, „un barbat si o femeie pot sa devina vizionari daca sint fizic rapiti de spirite. Potrivit spuselor samanul Sitakigagailau, tinarul a fost ridicat la cer de spiritele cerului si acolo a primit un trup miraculos aidoma lor. S-a intors apoi pe pamint si ajuns vizionar; in vindecarile sale era ajutat de spiritele cerului... Ca sa ajunga vizionari, tinerii si tinerele trebuie sa se imbolnaveasca, sa aiba vise si sa treaca printr-un acces de nebunie trecatoare. Boala si visele sint trimise de spiritele cerului sau ale junglei. Cel care viseaza isi inchipuie ca urca la cer sau ca se afunda in paduri in cautarea maimutelor...” Maestrul vizionar trece apoi la initierea tinarului: ei pleaca amindoi in padure sa culeaga plante de leac; maestrul intoneaza: „Spirite ale talismanului, aratati-va! Luminati ochii acestui tinar ca sa poata vedea spiritele.” Intors acasa cu ucenicul lui, maestrul vizionar rosteste: „Lasa-ti ochii sa se limpezeasca, limpezeste-ti ochii ca sa-i putem vedea pe tatii si pe mamele noastre in cerurile de jos.” Dupa aceasta invocare, „maestrul freaca ochii tinarului cu ierburi magice. Timp de trei zile si trei nopti, cei doi stau fata in fata, cintind si sunind din doua talangi pina cind ochii ucenicului ajung sa vada spiritele. La capatul zilei a treia ei se reintorc in padure in cautarea unor noi ierburi magice... Daca in ziua a saptea tinarul izbuteste sa vada spiritele padurii, ritualul se considera terminat. Altminteri, cele sapte zile ale acestei ceremonii trebuie sa se repet” (Loeb, ibid., pp. 67 si urm.). Toata aceasta lunga si obositoare ceremonie are drept scop sa transforme experienta extatica initiala si trecatoare a ucenicului saman (experienta „alegerii”) intr-o stare permanenta: aceea prin care viitorul saman poate sa „vada” spiritele, adica sa participe la natura lor „spirituala”."