Gramatica fanteziei. Introducere in arta de a nscoci povesti

Descriere

    Gramatica fanteziei este o minunata explorare a taramului imaginatiei si creativitatii. Gianni Rodari propune o serie de exercitii, care de care mai interesante si mai amuzante pentru stimularea fanteziei prin inventarea de cuvinte sau de povesti, prin juxtapunerea unor situatii si imagini fara legatura, prin crearea de benzi desenate etc. este o carte care-i va ajuta pe copii sa-si dezvolte abilitatile de scriere, citire si interpretare, dar este si o carte de care ne putem bucura cu totii, amintindu-ne ca la orice varsta ne putem juca “de-a cuvintele”.      Fragment din volum:       “Lumina electrica, gazul, televizorul, masina de spalat rufe, frigiderul, uscatorul de par, telul, pickup-ul sunt doar cateva dintre elementele peisajului casnic pe care copilul de azi il cunoaste si care ne apare atat de deosebit de cel pe care l-a cunoscut bunicul nostru, crescand intr-o bucatarie taraneasca, intre vatra si galeata cu apa. Acestea ii vorbesc despre o lume plina de masinarii. Sunt prize si intrerupatoare pe toti peretii si intrucat ei stiu ca nu trebuie sa puna mana, nu se poate pretinde ca el nu face deductiile sale asupra omului, asupra puterilor sale, asupra fortelor care aprind lumini, provoaca bazaituri si fasait de motoare, transformari din cald in rece, din crud in copt etc. Din balcon, copilul vede trecand automobile, elicoptere, aeroplane. Chiar printre jucariile lui sunt masini de toate felurile care le reproduc, la scara redusa, pe cele din lumea adulta.     Lumea de afara patrunde chiar in casa in multe feluri care le erau necunoscute copiilor de acum cincizeci de ani; suna telefonul si se aude vocea tatalui; e invartit butonul radioului si se aud sunete, zgomote, cantece; se apasa pe un buton al televizorului si ecranul se umple de imagini; pentru fiecare imagine isi face drum, treptat, treptat un cuvant ce trebuie sa fie prins si inmagazinat, o informatie de descifrat, pentru a o asocia, cu prudenta de rigoare, celor care sunt deja in posesia lui. Ideea pe care copilul de azi si-o face despre lume este, prin forta imprejurarilor, cu totul alta decat cea pe care si-o putea face, cand era copil, tatal lui, de care il separa putine decenii. Experienta sa il face capabil sa indeplineasca operatii diferite. Poate chiar operatiuni mintale mai complexe: dar lipsesc, in legatura cu aceasta, instrumentele de masurat care ar fi necesare pentru a o afirma cu siguranta.     Mai mult, obiectele din casa ne furnizeaza informatii chiar prin materialele din care sunt fabricate: culorile cu care sunt pictate, formele in care sunt desenate (de un designer, nu de un mester, ca pe vremuri). „Citind" aceste obiecte, copilul invata lucruri diferite de cele pe care le invatase bunicul „citind" lampa cu petrol. Copilul de azi se inscrie astfel intr-un model cultural diferit."