O mare de lacrimi

Descriere

Cel mai bun roman al anului 2016 pentru adolescenti si tineri. #1 Bestseller New York Times Nominalizat la Carnegie Medal 2017 Publicat in 53 de tari si tradus in 36 de limbi. Cu maiestria pe care cititorii romanului PRINTRE TONURI CENUSII i-o cunosc deja, Ruta Sapetys ofera o alta captivanta fictiune istorica, pornind de la un episod zguduitor petrecut spre sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial, o tragedie inscrisa in istorie drept cel mai cumplit dezastru maritim – scufundarea vasului german Wilhelm Gustloff in Marea Baltica. La 30 ianuarie 1945, nava incerca evacuarea a peste zece mii de civili, raniti, oficiali nazisti si personal militar din portul Gotenhafen, cu totii refugiati din calea Armatei Rosii, cand a fost surprinsa si torpilata de un submarin sovietic. Dintre cei noua mii pieriti atunci in apele inghetate, aproape cinci mii erau copii. Ne aflam la finalul celui de al Doilea Razboi Mondial, in Prusia Rasariteana, unde mii de refugiati cauta cu disperare o cale de scapare din calea mortii. Printre acestia se afla si Joana, Emilia si Florian, ale caror vieti se intersecteaza pe drumul catre nava care le promitea salvarea, Wilhelm Gustloff. Fiecare are secrete „incomode”, ca toti cei care traiesc vremuri de razboi, de fuga si de lipsuri. Uniti prin forta imprejurarilor, povestilor lor converg, iar paleta narativa se imbogateste in consecinta, deopotriva cu emotiile cititorilor care afla, intr-o rapida alternanta a perspectivelor, despre minciuni si revelatii, despre tradare si generozitate, despre violenta si autoamagire. Cu fiecare minut care-i apropie de tarmul izbavitor, isi inving neincrederea si isi consolideaza speranta. Dar, tocmai cand credeau ca au reusit, intervine inevitabilul had al sortii. Nationalitatea, cultura, educatia, statutul social nu mai conteaza atunci cand zece mii de suflete – adulti si copii – se vad nevoite sa lupte pentru supravietuire. Sepetys, maestra fictiunii pentru tineret si adolescenti, realizeaza o imagine panoramica asupra unei tragedii de proportii din perspective profund nuantate si convingatoare. - Entertainment Weekly Captivanta… puternica… obsedanta si tulburatoare. - The Washington Post Trebuie neaparat citita atat de adulti, cat si de adolescenti. - New York Times Book Review Fictiune istorica la cel mai inalt nivel. - The Globe and Mail Obsedant, sfasietor, plin de speranta si de-a dreptul magnific… unul dintre cele mai bune romane pentru adolescenti, cum de mult n-a mai aparut. - Salt Lake Tribune  Scris cu talent si sensibilitate… ii va lasa pe cititori cu ochii in lacrimi. - School Library Journal Fragment din romanul „O mare de lacrimi" de Ruta Sepetys „Nici nu ne-am tarat bine afara din beciul sapat in pamant ca fata poloneza a si inceput sa planga. Stia ca aveam de gand sa o parasesc. Nu aveam de ales. M-ar fi incetinit. Hitler intentiona sa-i stearga de pe fata pamantului pe polonezi. Erau slavi, de stirpe inferioara. Tatal meu mi-a spus ca nazistii omorasera deja milioane de polonezi. Intelectualii polonezi erau executati cu salbaticie in public. Hitler infiintase lagare de exterminare in Polonia ocupata de Germania, inecand sangele evreilor nevinovati in pamantul polonez. Hitler era un las. Acesta era singurul lucru asupra caruia eu si tata am cazut de acord. - Prosze... bitte, m-a implorat ea, alternand intre poloneza si o germana stricata. Nu suportam sa o privesc, cu maneca ei manjita cu darele de sange al rusului mort. Am inceput sa ma indepartez, suspinele ei reverberand in spatele meu. - Asteapta-ma, te rog, a strigat ea dupa mine. Plansul ei imi rasuna dureros de familiar in urechi. Era exact tonul surorii mele mai mici, Anni, si al hohotelor de plans pe care le-am auzit din celalalt capat al holului in ziua cand mama si-a dat ultima suflare. Anni. Pe unde o fi? O fi si ea in vreun colt intunecat de padure cu o arma indreptata asupra ei? O durere m-a sagetat in sold, obligandu-ma sa ma opresc locului. Pasii fetei s-au apropiat rapid de mine. Mi-am reluat mersul. - Multumesc, a ciripit ea in spatele meu. Soarele a disparut iar frigul si-a infipt ghearele in noi. Dupa calculele mele mai trebuia sa merg inca vreo doi kilometri inainte de a face un popas peste noapte. Aveam mai multe sanse sa gasesc un adapost pe marginea drumului, dar si mai multe sanse, totodata, sa dau nas in nas cu trupele. Era mai intelept sa imi continui drumul pe la liziera padurii. Fata le-a auzit inaintea mea. M-a insfacat de brat. Zumzaitul motoarelor avioanelor a crescut rapid in intensitate, apropiindu-se de undeva din spatele nostru. Rusii tinteau trupele terestre germane din apropiere. Erau in fata noastra sau in spatele nostru? Bombele au inceput sa cada. Cu fiecare explozie, fiecare oscior din corpul meu vibra si batea ca un ciocan, izbindu-se violent de turla clopotnitei care era carnea mea. Zgomotul tirului antiaerian a strabatut cerul, in replica la rafalele initiale. Fata a incercat sa traga de mine ca sa inaintez. Am impins-o deoparte. — Fugi! Ea a clatinat din cap, mi-a facut semn cu mana inainte, si a incercat sa ma traga cu stangacie prin zapada. Voiam sa fug, sa uit de ea, sa o las in padure. Dar imediat dupa aceea, am vazut picaturile de sange ce ii curgeau de sub haina ei voluminoasa si cadeau in zapada. Si nu am putut."