Ce-am gasit al meu sa fie

Descriere

A doua parte din seria Bill Hodges John Rothstein, scriitorul care l-a inventat pe Jimmy Gold si care este preferatul lui Morris Bellamy, e ucis de fanul sau infocat. Sfarsitul lui inseamna inceputul goanei dupa opera sa nepublicata, care cuprinde cel putin inca un roman cu Jimmy Gold. Insa Morris ascunde tot si, peste treizeci si cinci de ani, cand iese de la inchisoare, afla ca intre timp comoara furata a fost descoperita de altcineva. Dar in calea razbunarii mult visate stau fostul detectiv Bill Hodges si asociatii lui de incredere... In Ce-am gasit al meu sa fie, obsesia unui cititor pentru un scriitor devine periculoasa. Cartea lui Stephen King este si un roman de suspans, dar si o fictiune despre cum poate pune stapanire literatura pe o viata de om. O realizare impresionanta, usor de citit, a unui scriitor care poate scrie in orice gen doreste. - The Washington Post O carte plina de tensiune, un suspans contra cronometru. - The New York Times Fragment din romanul Ce-am gasit al meu sa fie, de Stephen King "In aceasta dupa-amiaza, paraul inca era acoperit cu o pojghita de gheata, dar foarte subtire si murdara, cu pete mari si galbene, de parca acolo ar fi facut pipi un urias din povesti. Pete nu cuteza sa  calce pe ea. Apa i-ar fi ajuns doar pana la glezne, asa ca nu s-ar fi inecat daca se spargea gheata sub greutatea lui, insa nu-si dorea sa fie obligat sa le explice parintilor de ce avea pantalonii si ciorapii uzi. Se aseza pe o buturuga, azvarli cateva pietre (cele mai mici ricosara din gheata, cele mai mari intrara prin petele galbene); apoi se uita la cer. Nori mari si pufosi, mai degraba de primavara decat de iarna, pluteau de la vest la est. Unul semana cu o cotoroanta cu cocoasa (poate ca era o ranita pe care o ducea in spinare), altul cu un iepure; altul cu un balaur; si uite unul care... Ii atrase atentia un fasait slab venit de undeva din stanga lui. Se intoarse si vazu o bucata din mal iesita in afara care cedase sub povara zapezilor topite in ultima saptamana si dezvelise radacinile unui copac deja prea mult inclinat. Spatiul rezultat semana cu grota si, daca nu cumva se insela, daca nu cumva era doar un joc al umbrelor, acolo inauntru se afla ceva. Pete se apropie de copac, se prinse bine de una dintre ramurile lui chele si se apleca sa se uite mai bine. Da, nu se inselase. Acolo era ceva, ceva destul de mare. Sa fi fost capatul unei lazi, oare? Cobori cu bagare de seama malul, scobind cu tocurile ghetelor in pamantul noroios si improvizand astfel un soi de trepte. Se lasa pe vine atunci cand ajunse sub locul superficialei alunecari de teren. Si vazu un obiect din piele neagra si crapata, cu benzi metalice si nituri. Mai observa la capat si un maner de marimea unei scari de sa. Da, obiectul acela era un cufar. Cineva ingropase acolo un cufar. Manat acum si de entuziasm, nu numai de curiozitate, Pete apuca manerul si trase. Cufarul nici nu se clinti. Era al naibii de bine indesat acolo. Pete mai trase o data, doar de forma, pentru ca era convins ca nu-l va scoate fara uneltele potrivite. "