Casa de langa lac

Descriere

Un roman-puzzle, o poveste surprinzatoare, emotionanta si plina de suspans, ce imbina cu maiestrie secrete de familie, sentimente inabusite, locuri fermecatoare si personaje de o forta coplesitoare. Bestseller international, nominalizat in 2016 la Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year. Romanele scriitoarei australiene Kate Morton s-au vandut in 10 000 000 de exemplare in peste 40 de tari. Cornwall, iunie 1933. Domeniul familiei Edevane, Loeanneth, isi asteapta oaspetii pentru petrecerea traditionala de la mijlocul verii. Alice Edevane are 16 ani, o inteligenta vie si vrea sa fie scriitoare. Apropierea balului o emotioneaza peste masura, iar motivele nu-i lipsesc – a scris o povestire politista dupa toate regulile artei si se pregateste sa-si dezvaluie secretul: este indragostita. Dar la miezul noptii, cand focurile de artificii lumineaza cerul intunecat, familia Edevane va suferi o pierdere atat de grea, incat va parasi Casa de langa lac pentru totdeauna.     Fragment din romanu "Casa de langa lac" de Kate Morton:     „Sadie urmarea un sir de nori ce se reflectau pe geamurile vitrate de la etajul cel mai de sus pana cand privirea i s-a oprit la ultima fereastra din stanga. Camera copiilor, ultimul loc unde fusese vazut Theo Edevane inainte de a disparea. A luat o pietricica, rostogolind-o ganditoare intre degetul mare si cel aratator, cantarind-o alene in palma. Acolo, in locul acela, era cheia problemei. Casa aceasta ar fi putut foarte bine sa fi fost data uitarii, daca nu ar fi existat povestea legata de ea, grozavia disparitiei unui copil. In timp, istoria se rostogolise de la om la om si patrunsese in cele din urma in folclor. Povestea unui baietel pierdut si a unei case incremenite intr-un somn vesnic, tinandu-si rasuflarea, in timp ce vegetatia gradinii continua sa creasca, revarsandu-se peste tot.     Sadie a aruncat pietricica intr-un arc molcom spre lac: a cazut cu zgomot. Elementul de basm era, fara indoiala, unul dintre cele mai problematice aspecte ale acestui caz. Intotdeauna cazurile nerezolvate au constituit o provocare, dar acesta avea in plus si elementul folcloric. Povestea fusese povestita si raspovestita de atatea ca ori, ca lumea ajunsese sa-i accepte doza de mister. Daca e sa vorbim cinstit, cei mai multi nici nu voiau vreun raspuns - lumea din afara, adica, cei care nu erau direct implicati in povestea asta; faptul ca misterul era irezolvabil il facea si mai atractiv. Dar la mijloc nu erau nici vrajitorie si nici magie, iar copiii nu se faceau nevazuti asa, din senin. Se pierdeau, erau furati sau vanduti. Chiar si omorati, uneori, dar de cele mai multe ori erau dati sau luati. Sadie s-a incruntat. Existau pe lume atat de multe umbre de copii despartiti de parintii lor, umbre care erau inca agatate de fustele mamelor lor. Dar baiatul acesta unde disparuse?     Alastair se tinuse de cuvant si comandase copii ale articolelor din ziarele epocii, iar Louise, amica lui Bertie, care se nimerea sa „pice pe la ei" ori de cate ori intra Sadie in bucatarie, promisese ca se va interesa printre batranii de la spital daca exista cineva care sa mai fi stiut ceva. Sadie a aflat de la biroul de cadastru ca imobilul se afla in proprietatea lui Alice Edevane, dar s-a dovedit ca autoarea „din partea locului" traia la Londra si nu mai calcase prin sat de zeci de ani, contrar celor sustinute cu mandrie de localnici."