Peripetiile lui Nastratin Hogea

Descriere

    Nastratin Hogea a fost un invatator si un cleric musulman stiutor de carte, care a ramas faimos prin scurte povestiri satirice. In aceste scurte povestiri cu talc, el incurajeaza cinstea si adevarul in defavoarea minciunii si a nedreptatii, indiferent de clasa sociala din care provin oamenii. Nastratin are intotdeauna raspunsul pregatit, da dovada de istetime si de intelepciune, imbina umorul si corectitudinea.     De-a lungul generatiilor, noi si noi povestiri au fost adaugate, altele au fost modificate, iar personajul si povestile sale s-au raspandit si in alte regiuni. Dintre miile de povestiri de astazi, nu se poate spune care sunt originale si care au fost adaugate ulterior. Temele povestirilor au devenit o parte a folclorului multor popoare si exprima imaginatia colectiva a mai multor culturi. Desi numeroase povestiri il ilustreaza pe Nastratin in satul sau in orasul sau natal, ele fac referire la concepte atemporale. Acestea infatiseaza un tip de intelepciune populara viguroasa care triumfa in fata tuturor incercarilor si nedreptatilor la care sunt supusi oamenii. (Mihai Cernatescu)      Fragment din volum:       “In vreme de furtuna     Intr-o zi, Nastratin Hogea statea asezat intr-o barca ce incerca sa ajunga la tarm. In fata lui, doi barbati vasleau din greu. Nastratin statea in partea din spate a barcii si nu facea nimic. Dintr-odata, izbucneste o furtuna naprasnica. Valuri uriase izbesc barca si ameninta sa o inghita ca pe o coaja de nuca. Cei doi vaslasi trudeau, incercand sa tina piept furtunii. Unul dintre ei se intoarce sa vada ce face Nastratin si vede ca acesta ia apa din mare si o toarna in barca. Uluit, vaslasul ii striga:     - Ce faci, omule? Esti nebun? Vrei sa ne scufundam? Trebuie sa golesti apa din barca, nu s-o pui in ea!     - Mama mea, ii raspunde Nastratin, m-a invatat sa iau intotdeauna partea celui mai tare!       Mintea la cap     Odata, Nastratin Hogea voia sa-si insoare baiatul. Un prieten i-a spus:     - Mai Nastratin, nu te grabi. Sa mai creasca baiatul, e inca mic.     Nastratin a raspuns:     - Daca mai creste, o sa-i creasca si mintea, si atunci nu se va mai insura el.       Urletul cainilor     Intr-o noapte, baiatul lui Nastratin Hogea a iesit in curte si a inceput sa cante cat il tineau plamanii.     Unul dintre vecini s-a uitat peste gard si a spus:     - Hei! E miezul noptii! Acum v-ati gasit sa cantati si sa urlati, mai ales cu vocea aia sparta?     Nastratin i-a raspuns:     - Mai netrebnicule! Zi si noapte cainii tai latra si urla, iar noi nu am cracnit niciodata, iar tu nu ai putut indura cateva minute cantatul fiului meu?!”