Fuga de libertate

Descriere

    In ultimele secole, omenirea a evoluat spectaculos la nivel intelectul si tehnic. Numai ca, in planul dezvoltarii emotionale, a ramas cu multe veacuri in urma, sustine Fromm. Cum se explica si cum poate fi solutionat acest decalaj socio-istoric dintre minte si inima? Facand apel la date din istorie, psihologie sociala si psihanaliza, prezentul volum descrie modul in care destramarea lumii medievale, cu ierarhiile sale stabile si securizante, a adus lumii occidentale moderne un confort material si o democratizare nesperate, insa cu pretul unei anxietati venite din izolarea sociala, din dezradacinare. In acest context, „fuga de libertate" devine o falsa solutie la alienare, prin care omul zilelor noastre e tentat sa-si cedeze libertatea unor regimuri autoritariste, care, desi il transforma intr-o marioneta, ii ofera un sentiment de apartenenta si de siguranta. Ca antidot la inregimentare si extremism, Fromm mizeaza pe constientizarea resorturilor existentei noastre sociale, proces care ne poate face mai maturi la nivel afectiv si mai autonomi in gandire.      Fragment din volum:       “Am vorbit pana acum in principal despre anxietate si despre sentimentul de neputinta care au impregnat personalitatea membrilor clasei mijlocii. Trebuie sa analizam acum o alta trasatura, pe care n-am amintit-o decat in treacat: ostilitatea si resentimentul. Faptul ca membrii clasei mijlocii au dezvoltat o intensa ostilitate nu este surprinzator. Oricine este impiedicat in exprimarea emotionala si senzoriala si, de asemenea, este amenintat in insasi existenta sa va reactiona, in mod normal, cu ostilitate; asa cum am vazut, clasa mijlocie ca intreg si in special acei membri ai sai care inca nu se bucurau de avantajele aparitiei capitalismului erau impiedicati si serios amenintati. Un alt factor de crestere a ostilitatii lor a fost constituit de luxul si puterea pe care micul grup de capitalisti, inclusiv inaltii demnitari ai Bisericii, isi permiteau sa-l afiseze. O intensa invidie impotriva lor a fost rezultatul firesc. Dar, desi ostilitatea si invidia s-au amplificat, membrii clasei mijlocii n-au putut gasi expresia directa, cum a fost posibil pentru clasele de jos. Acestea din urma ii urau pe cei bogati care ii exploatau, voiau sa le rastoarne puterea si puteau, astfel, sa-si permita sa simta si sa-si exprime ura.     Clasa dominanta, de asemenea, isi putea permite sa-si exprime direct agresivitatea in setea de putere. Membrii clasei mijlocii, insa, erau esentialmente conservatori; ei voiau sa stabilizeze societatea si nu s-o rastoarne; fiecare dintre ei spera sa devina mai prosper si sa participe la dezvoltarea generala. Ostilitatea, asadar, nu avea cum sa fie exprimata deschis, nici nu putea fi simtita constient; trebuia refulata. Refularea ostilitatii, totusi, nu facea decat s-o inlature din constient, fara s-o aboleasca. Mai mult, ostilitatea inabusita, negasindu-si expresia directa, creste pana la un punct in care impregneaza intreaga personalitate, relatia cu ceilalti si cu sine insusi dar in forme rationalizate si deghizate."