Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace

Descriere

Lectii importante pentru schimbarea personala Cu peste 15 milioane de exemplare vandute in intreaga lume, „Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace” este cea mai importanta carte a secolului XXI in domeniul afacerilor. Covey a studiat principiile dupa care se ghideaza oamenii de succes si le-a integrat intr-un program cuprinzator, dar usor de parcurs. A creat astfel un instrument practic, care poate fi folosit cu rezultate excelente in viata de familie, in afaceri si in societate, in general. Cele 7 deprinderi formulate in urma a zeci de ani de experienta si cercetare ii deosebesc pe cei fericiti, impliniti si sanatosi de cei care sunt supusi esecului. Albert Einstein observa: „Problemele insemnate cu care ne confruntam nu pot fi rezolvate la acelasi nivel de gandire cu cel in care ne aflam cand le-am creat“. Din acest punct de vedere, Covey considera ca noi si numai noi putem sa ne declansam procesul de autoperfectionare. Avem nevoie de alt nivel, un nivel mai profund de gandire pentru a rezolva dificultatile cu radacini adanci. Acest nou nivel de gandire constituie subiectul prezentei lucrari. „Aceasta carte ne sugereaza o disciplina a interactiunii cu ceilalti care ar functiona fara gres daca ne-am apleca asupra ei.“ – James C. Fletcher, Director la NASA „Cartea de fata contine adevaruri esentiale despre natura umana pe care, de obicei, le regasim doar in literatura. Dupa ce o veti citi veti simti nu numai ca il intelegeti pe Covey, dar si ca el v-a inteles!“ – Orson Scott Card, castigator al premiilor Hugo si Nebula „Aceasta carte este plina de intelepciune practica pentru toti cei ce vor sa-si conduca singuri viata, afacerile si cariera. De fiecare data cand recitesc un capitol imi vin idei noi, ceea ce dovedeste ca mesajul sau este profund si fundamental.“ – Gifford Pinchot III, autor al cartii „Intrapreneuring” Fragment din carte: "Viata, oricare ar fi ea, presupune stadii, secvente de crestere si dezvoltare. Copilul invata sa se rasuceasca, sa se aseze, sa se tarasca si apoi sa umble si sa alerge. Fiecare pas isi are importanta sa si fiecare cere un anumit timp. Nici un singur pas nu poate fi omis. Acelasi lucru este valabil pentru toate etapele vietii, in orice domeniu, fie ca e vorba de a invata un instrument sau de a comunica eficient cu un asociat. E la fel de valabil pentru indivizi singulari, pentru cupluri, familii si organizatii. Cunoastem si acceptam fenomenul sau principiul procesualitatii in domeniul fizic, insa a-l intelege in sfera emotiilor, a relatiilor umane si chiar in cea a propriului nostru caracter este un lucru rar intalnit si foarte dificil. Si chiar daca l-am intelege, e cu atat mai rar si mai greu a-l accepta si a trai in conformitate cu el. De aceea cautam drumul cel mai scurt, cu gandul de a sari peste etapele vitale pentru a castiga timp, a evita efortul inerent si a obtine, totusi, rezultatul scontat. Dar ce se intampla cand incercam sa scurtcircuitam un proces natural in cresterea si dezvoltarea noastra? Sa presupunem ca sunteti un tenisman obisnuit si hotarati sa jucati la un nivel superior, pentru a face o impresie mai buna. Care e rezultatul? Oare o gandire pozitiva va fi suficienta pentru a va permite sa intrati in competitie cu un profesionist? Ce s-ar intampla daca i-ati face pe prietenii dumneavoastra sa creada ca stiti sa cantati la pian ca un virtuoz cand, de fapt, sunteti doar un incepator? Raspunsul este evident. Este cu totul si cu totul imposibil a incalca, a ignora sau de a scurtcircuita procesul dezvoltarii. E impotriva naturii si orice incercare de a scurta drumul aduce dupa sine, in mod inevitabil, dezamagirea si frustrarea. La o scara de zece puncte, daca ma aflu la nivelul doi — indiferent de domeniul de activitate — si vreau sa ajung la nivelul cinci, trebuie sa parcurg intervalul spre nivelul trei. „O calatorie de o mie de leghe incepe cu primul pas" spune intelepciunea extrem-orientala, iar aceasta calatorie nu poate fi parcursa decat pas cu pas. Daca nu-i dai profesorului posibilitatea sa cunoasca nivelul la care te afli — fie punand o intrebare, fie pur si simplu marturisindu-ti nestiinta — nu vei invata sa progresezi. A ne recunoaste ignoranta e adesea primul pas in educarea noastra. "