Amintiri din viitor (vol. II)

Descriere

Mir invata sa traiasca cu amintiri din trecut. Sa fie ca toti ceilalti intr-o viata in care trecutul si viitorul nu se mai schimba cu locul. Cand totul pare ca revine la normal se descopera adevarul despre trecutul sau. Care este adevarul lui Mir? Unde este Amelia? Niciodata nu stii cat timp a mai ramas... Despre autoare: Andreea Russo este autoarea generatiei sale. Isi scrie cartile la calculator si la telefonul mobil. Comunica pe Facebook cu cititorii sai pentru a afla parerea si asteptarile lor. Lucreaza cu pasiune asupra visului de a deveni intr-o buna zi laureata a Premiului Nobel pentru Literatura. Debuteaza cu trilogia „Amintiri din viitor”. Volumul I al trilogiei a fost premiat la Salonul International de Carte pentru Copii si Tineret din Chisinau, editia a XX-a. Fragment din roman: "SECRETUL LUNII AUGUST Aveam secrete, multe. Pe unele le ascundeam chiar si de mine prin tacere sau prin ignorare. Altele erau ingropate in acel viitor de care uneori doream sa fug. Cel mai mare secret al meu era un om. Un om care traia la fel ca mine, simtea si visa, plangea si lupta, ba mai mult, arata fix ca mine. Era sora mea geamana. Imi placea numele ei, personalitatea si caracterul hotarat. Stia ce doreste de la viata si de la oamenii din jur. Era mereu in cautarea implinirii sufletesti. Nu astepta ca cineva s-o faca fericita. Milena era omul care-i facea pe altii fericiti fara sa astepte ceva in schimb. Locuia departe impreuna cu tata. O vedeam o data pe an, in luna august. Luna in care trebuia sa dorm cu secretul meu in acelasi pat. Distanta era cea care ne caracteriza relatia. Urrnarind-o, de fiecare data o descopeream diferita. Era mai straina si, totodata, mai apropiata. Ma adora, zicea ca sunt anume asa cum ar vrea ea sa fie. De para eram intruchiparea perfectiunii pentru ea, uneori prea matura, inteleapta misterioasa. Astfel ma descria. Ne apreciam reciproc, incat fiecare in parte o vedea pe cealalta mai buna. Niciodata nu i-am povestit despre faptul ca am amintiri din viitor. Cugetand, realizez ca nu i-am zis nimic despre mine. O percepeam asemeni unui dusman de care-mi era frica. Pentru nimeni nu este un secret ca pe ascuns ne apreciem dusmanii. Atunci and o vedeam la aeroport, cum ma intarnpina fericita, cu flori, doream sa ma intorc si sa plec asa cum am venit. Ma sugruma in imbratisari toata luna. Ma lua de mana si mergea alaturi cu capul sus, mandra ca suntem impreuna. Zicea ca formam un intreg si este dezastruos faptul ca unsprezece luni traim la o asemenea departare, lipsite de oportunitatea de a trai impreuna cele mai frumoase momente din copilarie si adolescenta. Dupa care a adaugat: — Atunci cand vom atinge majoratul vom fi mereu impreuna, adevarat? Nimic nu ne va putea desparti! — Nu stiu, viitorul este imprevizibil. Maturitatea schimba omul, uneori complet. — Amelia, suntem surori. Nimeni si nimic nu poate distruge legatura dintre noi doua. I-am zambit. Un zambet oferit unui copil mic si naiv, care crede in povesti cu balauri si elefanti zburatori. Milena era sigura ca avem un viitor comun. Eu stiam ca avem in comun doar trecutul si prezentul rece. "