Trezirea

Descriere

    Romanul o are in centru pe Edna Pontellier, sotie si mama, dar inainte de toate o femeie cu un spirit liber, neimblanzit, care nu se regaseste defel in modul de viata victorian, atat de plin de constrangeri si interdictii. Rebela pana in maduva oaselor, ea nu pricepe in ruptul capului de ce intreaga existenta a femeilor trebuie sa graviteze in jurul copiilor si al barbatului. Dornica de o experienta noua, care sa ii demonstreze ca este vie, Edna se arunca in bratele lui Robert, un barbat la fel de neimpacat cu societatea si normele ei. Cand insa acesta o paraseste, femeia hotareste sa se dedice familiei, ca orice buna si indatoritoare sotie. Totusi, odata ce a cunoscut libertatea de a gandi si simti, Edna nu mai poate accepta plictiseala, supunerea, infranarea, asa ca alege, crede ea, singura modalitate posibila de a scapa de colivia in care sta inchisa.       Fragment din roman:       “Cand cerul era sumbru si innorat, Edna nu putea sa lucreze. Avea nevoie de soare pentru a-i atenua si a-i calma starea sufleteasca. Ajunsese intr-un punct cand nu mai parea sa tatoneze si picta, atunci cand avea timp la dispozitie, cu siguranta si usurinta. Cum ea era lipsita de ambitie si nu aspira la perfectiune, simtea satisfactie din munca in sine.     In zilele triste sau ploioase iesea si cauta compania prietenilor pe care si-i facuse la Grand Isle. Altminteri statea in casa si nutrea o stare de melancolie ce devenise mult prea obisnuita pentru tihna si linistea ei sufleteasca. Nu era disperare, dar avea impresia ca viata trecea fara sa-si fi indeplinit promisiunile. Totusi, in alte zile isi pleca urechea si se lasa calauzita si ademenita, de false sperante pe care tineretea ei le oferea inca.     Se duse din nou de mai multe ori la curse. Doamna Highcamp si Alcee Arobin venira, in trasura acestuia s-o vada intr-o dupa-amiaza frumoasa. Doamna Highcamp era o femeie de lume blonda, inteligenta, inalta, zvelta, de vreo patruzeci de ani, lipsita de afectare, cu ochi albastri care priveau tinta si al carei comportament trada indiferenta. Fiica ei — caci avea o frica — ii servea drept pretext pentru a cultiva compania tinerilor barbati mondeni. Alcee Arobin era unul dintre acestia. Era o figura, familiara la curse, la opera, la cluburile in voga. Chipul ii era luminat de un zambet vesnic, care rareori nu reusea sa trezeasca o buna dispozitie asemanatoare la oricine ii intalnea privirea si-i asculta glasul placut. Avea maniere calme, uneori usor insolente. Se lauda cu o silueta frumoasa, o fata agreabila, neumbrita de ganduri si sentimente profunde; se imbraca precum tipicul barbat monden.     Dupa ce o vazuse la curse impreuna cu tatal ei, Arobin o admira cu extravaganta. O mai intalnise in alte imprejurari, dar pana, in ziua aceea i se paruse inabordabila. La indemnul lui, doamna Highcamp o invita insoteasca la Jockey Club pentru a asista la evenimentul hipic al sezonului."