Cea mai norocoasă fată

Descriere

    In timpul adolescentei petrecute la prestigioasa Bradley School, Ani FaNelli a suferit o umilinta publica ingrozitoare, care a facut-o sa vrea cu disperare sa se reinventeze. Acum are o slujba de invidiat la o revista glossy, o garderoba luxoasa si un logodnic aratos. E la un pas de a trai viata per­fecta, un vis pentru care a muncit din greu.     Dar Ani are un secret. Ceva ingropat in trecutul ei, ceva intim si dureros care inca o bantuie si ameninta sa arunce totul in aer.     Daca Ani alege sa vorbeasca va distruge oare tot ce a realizat sau se va elibera in cele din urma?       Jessica Knoll a crescut in suburbi­ile Philadelphiei si a absolvit The Shipley School din Bryn Mawr si Hobart and William Smith Colleges din Geneva, New York. A fost senior editor la Cosmopolitan si editor coordonator la SELF.       Fragment din roman:       “Inca mai zambea, cand glontul i-a strapuns clavicula, improscand cu sange peretele din spatele sau ca in picturile lui Jackson Pollock despre care invatam la orele de arta contemporana.     Am stiut doar ca glontul venise de sus. Si alergam in jos pe scari, derapand la cotituri, dand peste Rechina si peste Liam in timp ce gloantele se ciocneau de balustrada, zanganitul crancen al metalului pe metal neputand fi asemanat cu nimic din ce auzisem vreodata.     Usa de la primul etaj ducea spre aripa de engleza, iar cel mai lung moment al vietii mele a fost timpul care i-a trebuit Rechinei pentru a apasa manerul si a deschide usa, acele secunde suficiente pentru ca Ben sa se apropie de noi. Usa era veche si inceata si a ramas deschisa in urma noastra dupa ce ne-am aruncat inauntru. Ben nu trebuia sa incetineasca pentru a o deschide din nou, pur si simplu a intrat chiar dupa noi. Era slabut si rapid, ar fl fost un alergator grozav de cros.     Liam a luat-o la dreapta, interpretand gresit o sala de clasa goala drept adapost. A fost o cotitura nechibzuit de nobila si deopotriva am avut un instinct de conservare (nu ca i-as reprosa asta) care m-a salvat.     - De ce nu l-ai urmat? sunt intrebata de obicei, in acest punct al povestii.     - De-aia, spun eu, iritata ca am fost intrerupta, ca orisicine ar fi cretinul care m-a intrerupt nu putea intelege ca Ben era atat de aproape incat puteam auzi ca respiratia lui era diferita de respiratia noastra.     Puternica si rapida, ca a unui animal ai carui plamani s-au dezvoltat pentru a vana. Era chiar in spatele nostru. Stiam ca ne-ar fi vazut si ne-ar fi urmarit, iar apoi am fi fost prinsi la colt, ceea ce s-a si intamplat.     - Cu Liam? m-a intrebat Aaron.     - Cu Liam.     - Sa ne intoarcem la ce s-a petrecut dupa aceea.     Rechina si cu mine am luat-o in mare graba spre aripa de engleza. Am tropait pe scari in sus, iar cand am trecut de ultima treapta am vazut usa de la cantina."