Casa papusilor (al treilea roman din seria Helen Grace)

Descriere

    Inspectoarea Helen Grace se afla iarasi pe urmele unui criminal in serie intr-un nou thriller plin de suspans marca M. J. Arlidge!     Ce legatura poate fi intre o fata care se trezeste rapita din propria casa si seches­trata intr-o pivnita mizera si un cadavru descoperit absolut intamplator pe o plaja pustie?     Aparent nu e nicio legatura. Pana cand mintea agera a inspectoarei Helen Grace, faimoasa deja pentru cazurile de criminali in serie pe care le-a elucidat, face cone­xiunile potrivite si descopera numitorul comun: la mijloc e mintea diabolica a unui criminal – unul foarte inteligent, foarte precaut si foarte perseverent...        M. J. Arlidge lucreaza de 15 ani in televiziune, fiind specializat in productiile dramatice.      Fragment din roman:       “Helen tranti usa in urma ei si se duse grabita in living. Nici macar nu se mai obosi sa aprinda lumina - deschise imediat dosarul pe care i-l daduse Charlie si incepu sa-l devoreze.     Dar si dosarul complet, necenzurat, era inca dezamagitor de zgarcit cu detaliile. Relata despre o altercatie care avusese loc in fata pub-ului Filcher and Firkin din centrul orasului Northampton, intre Robert si un bataus din zona, pe nume Jason Reeves. Bausera, si o cearta din pricina unei fete degenerase in violenta. Se facuse uz de o sticla sparta - ceea ce transformase totul intr-o infractiune grava - insa daunele nu erau insemnate.     Agentul de politie care il arestase mirosise un caz bun - atac cu o arma mortala. Dar, la douazeci si patru de ore dupa depozitia lui Jason Reeves - facuta intr-un limbaj colorat acesta isi retrasese in mod neasteptat plangerea. Nu exista nicio declaratie care sa-i retracteze depozitia initiala - doar o scurta completare la finalul raportului. Se retrage plangerea din cauza unei confuzii de identitate.      Helen reciti dosarul din scoarta in scoarta. Era limpede ca cineva intervenise pe langa Reeves, fiindca in declaratia lui initiala acesta se exprimase foarte clar cu privire la amestecul lui Robert. Si, de vreme ce Robert nu avea prieteni in Northampton si nici n-ar fi avut suficient timp sa lege cine stie ce relatii cu fratiile criminale locale, Helen trase concluzia ca politistii insisi il prelucrasera pe Reeves.     In ce se bagase Robert de se bucura de o asemenea sustinere? Helen nu putea deduce altceva decat ca era un informator si gandul acesta o infiora - informatorii rareori o sfarseau bine, oricat de prudenti ar fi fost. Printre atatea mistere si incertitudini se gasea totusi un mic indiciu - numele politistului care semnase retragerea plangerii, exonerandu-l astfel pe Robert de orice vina."