Ghici ce-i in cutie

Descriere

Un nou thriller din seria Helen Grace   Cadavrul unui barbat este gasit intr-o casa goala. Inima i-a fost scoasa din piept si trimisa sotiei si copiilor lui. E prima victima, iar inspectoarea Helen Grace stie ca nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un barbat cu o viata implinita departe de casa in toiul noptii?   Presa il numeste Jack Spintecatorul in sens invers: un criminal in serie, vanand barbati insurati care duc vieti duble.   Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea sa prevada este cat de schimbator e criminalul - sau ce o asteapta la capatul cursei...   Alert, tensionat, cu adevarat impresionant! - Sun   Arlidge creeaza o poveste ce te captiveaza si te inspaimanta in acelasi timp. - Daily Mail   Un thriller macabru pe care nu-l poti lasa din mana! - Woman and Home   Deodata capul i s-a dus pe spate. L-a sagetat o durere insuportabila – era tras de par foarte strans, tras inapoi cu forta, tot inapoi. Deja nu mai putea sa respire – o carpa ii astupa gura si nasul. O duhoare intepatoare i-a inundat narile, iar reflexele i s-au declansat prea tarziu. Se lupta sa traiasca, dar isi pierdea deja cunostinta. Apoi s-a facut intuneric.   M. J. Arlidge lucreaza de 15 ani in televiziune, fiind specializat in productiile dramatice. Arlidge a fost producatorul unor seriale politiste de prime-time pentru ITV, printre care Torn, The Little House si, cel mai recent, Undeniable. In prezent, scrie pentru publicatia Silent Witness si produce filme pentru retele TV din Marea Britanie si SUA. Fragment din romanul Ghici ce-i in cutie, de M.J. Arlidge "O iubea pe Nicola de cand erau copii si se casatorisera tineri. Avusesera o viata senina, dar cu doua zile inainte sa implineasca douazeci si noua de ani, Nicola suferise un teribil accident vascular cerebral. Supravietuise, dar creierul ii fusese intens afectat, iar acum era prizoniera in propriul corp, prada sindromului locked-in. Vedea si era constienta, insa, din cauza paraliziei intregului corp, nu putea sa-si miste decat ochii. Tony o ingrijea cu devotament, invatand-o rabdator sa comunice din priviri, aducandu-i la pat rubedenii sau angajand infirmiere cand el era la serviciu, insa cu toate astea simtea adesea ca e un sot rau. Lipsit de rabdare, iritabil si egoist. Facea, de fapt, pentru ea tot ce era omeneste posibil, dar asta nu-l impiedica sa aiba mustrari de constiinta. Mai ales cand iesea la distractie. Se simtea crud si nevrednic atunci. A mangaiat-o pe cap, a sarutat-o pe frunte si s-a retras apoi in camera lui. Chiar si acum, la doi ani de la accidentul ei, il durea faptul ca dormeau separat. Dormitul separat era pentru cuplurile care nu se mai iubeau, pentru casatoriile de convenienta, nu pentru el si Nicola. Ei doi erau facuti din alt aluat. Nu s-a mai obosit sa se dezbrace, s-a intins direct in pat si a inceput a frunzari Casa umbrelor. Pe vremuri, cand isi dadeau intalniri, Nicola ii citea cu voce tare pasaje din Dickens. El se simtise stanjenit la inceput - nu prea obisnuia sa citeasca si i se parea un soi de snobism - , dar cu timpul ajunsese sa-i placa. Inchidea ochii si asculta vocea ei domoala, cu accent de Home Counties, jucandu-se cu cuvintele. Nu se simtise niciodata mai fericit ca atunci, iar acum ar fi fost in stare sa faca moarte de om pentru o inregistrare - una singura - cu ea citindu-i. Insa nu avea sa aiba parte de asa ceva niciodata, iar visurile cu cai verzi pe pereti nu servesc la nimic, asa ca, in schimb, s-a intins cu cartea in mana. Nu era mare lucru, dar trebuia sa se multumeasca doar cu-atat deocamdata."