Introducere în poezia americana moderna

Descriere

     Volumul ne propune o panorama cuprinzatoare asupra poeziei americane, pe care nici cea mai buna antologie nu ne-ar putea-o da. O datoram in primul rand libertatii de spirit a lui Serge Fauchereau, care intelege sa recurga la toate mijloacele criticii fara sa se supuna sistemelor si care nu crede necesar sa intocmeasca un recensamant al poetilor pentru a ne face sa sesizam evolutia unei poezii. In schimb, toate operele si toate manifestarile gandirii sunt definite cu exactitate... In critica franceza, nimeni nu ne-a facut sa asistam, intr-o modalitate atat de clara, la nasterea poeziei americane. (Rene LACOTE)     Adaugand primei editii actuala Postfata intitulata “Autobiografia unei carti”, autorul face ceea ce fac uneori prozatorii cand isi dezvaluie modelele personajelor si situatiilor care au premers si incet-incet ghidat si stimulat capitolele romanului. Caci intr-adevar, pe masura ce parcurgem fiecare fila — din nu multele ale Postfetei — devine vizibila, cu lux de amanunte, iubirea lui Serge Fauchereau fata de poezia americana cunoscuta pe-ndelete si direct de la sursa — marturiseste undeva ca doar in doua State n-a pus niciodata piciorul. Iar imprejurarile empatice in care i-a intalnit pe multi dintre poetii americani, ce i-au devenit apoi prieteni de cursa lunga, sugereaza ceea ce am putea numi, fara pic de emfaza, vivisectia sentimentala ca motor al creatiei. (Constantin ABALUTA)      Fragment din volum:       „VII. E.E. CUMMINGS        Marianne Moore a fost ultima dintr-o generatie contemporana cu imagismul, iar Hart Crane avea sa sufere influenta imagista abia dupa terminarea miscarii; fiecare din acesti doi poeti va trage din aceasta cele mai diferite consecinte. La inceputul anilor douazeci, Eliot si Pound restabilisera pentru moment metrii regulati, chiar daca aveau sa-i abandoneze mai tarziu. Vremea cautarilor tehnice parea revoluta. In vreme ce un Robinson Jeffers continua versetul whitmanian in sudul Statelor Unite, un mic grup regionalist - fugitivii - preconizau o prozodie cuminte si ingrijita, in dorinta de a place. In acest moment intra in scena un poet care, timp de douazeci de ani, avea sa reprezinte pentru public „summum" de ilizibil si revoltator: E.E. Cummings.     Cine este Edward Estlin Cummings? Cartea sa I (Eu), publicata in 1953, ne da lamuriri ample asupra parintilor si prietenilor sai, dar vorbeste putin de el insusi. Nimic care poate fi considerat „viata romantata". Singurele evenimente de seama ale vietii lui (1894-1962) sunt o sedere in 1917 intr-un lagar de prizonieri in Franta si o calatorie in U.R.S.S. - facuta in anul 1931 - experiente relatate in The Enormous Room (1922) si Eimi (1933). Omul Cummings este discret, eclipsat de opera sa. Intr-un articol din New York Times din 1953, Harold Schonberg prezenta intr-un mod corespunzator pe poet si opera sa: „Poetul care a scris cateva dintre versurile cele mai arbitrare, puternice, mai superbe si urate, cele mai indraznete, explozive si mai de neinteles (pentru unii), mai admirabile si discutate ale epocii noastre este un omulet uscativ de saizeci de ani, care, de treizeci de ani incoace, isi adaposteste orgoliul calm la capatul unei fundaturi din Greenwich Village. El ocupa parterul unei case vechi, impartindu-si timpul intre pictura si literatura.""