Povestiri orientale

Descriere

    O calatorie in zece povestiri intr-un Orient unde mitul se insinueaza in viata de toate zilele.     Povestirile orientale, bogate in simboluri si impregnate de poezie, fie reslefuiesc crude si seducatoare basme, legende, mituri, balade si superstitii, fie sunt „fantezii personale“ – impreuna alcatuind un univers mai degraba tragic, dominat de violenta pasiunilor.     „Cele zece povesti reluate, inventate, modelate de scriitoarea Marguerite Yourcenar sunt biografia ei imaginara, viata ei exotica. Le povesteste atat de personal, incat e sigura ca, intr-un fel tainic, le-a trait pe toate, toate ii apartin.“ – (Ioana PARVULESCU)  Fragment din carte: "Cea din urma dragoste a printului Genji Cand Genji Stralucitul, cel mai mare rapitor de inimi dintre cati au uimit vreodata Asia, a ajuns in al cincizecilea an de viata, a inteles ca i se apropie sfarsitul. Cea de-a doua sotie a lui, Murasaki, printesa Violeta, pe care atat de mult o iubise in ciuda atator necredinte, murise cu un an in urma, pentru a se duce intr-unul din acele raiuri unde se duc cei care au insemnat ceva in lumea aceasta dulce-amara si atat de schimbatoare. Genji se chinuia acum zadarnic sa-si aminteasca, intocmai cum au fost, zambetul ei, felul in care i se schimba chipul inainte de a plange. A treia lui sotie, Printesa-Palatului-de-Apus, il inselase cu un tanar, ruda de-a lui, intocmai cum, in tinerete, isi tradase si el tatal, iubind-o pe prea tanara lui mama vitrega, imparateasa. Aceeasi piesa avea sa reinceapa pe teatrul lumii, dar stia ca acum nu-i mai poate fi harazit decat un rol de om batran: il prefera pe acela de naluca. Astfel ca si-a impartit averile, si-a pensionat slujitorii si se pregatea sa-si ispraveasca zilele in sihastria unui salas pe care avusese grija sa si-l construiasca pe coasta muntelui. Strabatu o ultima oara orasul, urmat doar de putini insotitori, cei care nu se puteau resemna sa se desparta, odata cu el, de propria lor tinerete. Desi era inca dimineata, femeile isi apasau obrazul de sipcile fine ale obloanelor. Puteau fi auzite declarand, in cleveteala lor, ca Genji este inca foarte frumos, ceea ce printului ii dadea un argument in plus ca este vremea sa se retraga din lume. Le-au trebuit trei zile ca s-ajunga la salas, in plina salbaticie paduroasa. Casuta se-nalta la poalele unui artar stravechi. Cum era toamna, frunzele acestui mandru arbore cerneau pe acoperisul de paie un asternut de aur. Traiul in singuratate s-a dovedit mai simplu si totodata mai aspru decat cel din vremea lungului surghiun pe care Genji il avusese de indurat in tineretea lui vijelioasa. Acest om rafinat putu sa guste in sfarsit pe saturate din marele lux care consta in a te lipsi de toate. Curand au inceput primele geruri, coastele muntelui s-au acoperit cu o zapada adanca si mata sub soarele inabusit de ceturi. Din zori pana in seara, la lumina firava a unei tavi cu jaratic, Genji citea din Scrieri si gasea in versetele lor austere o bucurie pe care nu i-o mai dadeau nici cele mai patimase versuri de iubire. Curand insa si-a dat seama ca ii slabeste vederea, ca si cand lacrimile pe care le varsase candva peste fugarele sale iubiri i-ar fi ars pana la urma ochii. "