Orasul cu salcami. Accidentul

Descriere

    Doua romane de dragoste care infatiseaza iubirea cu toate meandrele ei sufletesti in momente diferite ale vietii si alegerile hotaratoare pe care ea le insufla personajelor feminine.     Adriana Dunea, eroina „Orasului cu salcami”, fiica unor burghezi de provincie si adolescenta candida si cultivata, pleaca la Bucuresti, lasand in urma viata plictisitoare a oraselului si prima iubire pentru Gelu, care continua sa o iubeasca statornic. In Capitala, fata trece granita maturitatii fizice si comportamentale si descopera mirajul senzualitatii, regasindu-si in cele din urma fostul iubit ca pe un amant pasional, dar alegand sa-l paraseasca pentru a se consacra, capricios, unei casnicii burgheze conventionale.     In „Accidentul”, Nora sare stangaci din tramvai si este ajutata sa se ridice de Paul, avocat de succes, insa nefericit sentimental, care o conduce pana acasa. Tanara profesoara i se daruieste spontan, desi devotamentul si rabdarea ei il lasa multa vreme indiferent pe mizantropul Paul. In cele din urma, Nora ii propune o excursie la schi, in mijlocul naturii somptuoase de pe Valea Prahovei.        Fragment din roman:       “Adriana era singura, ceea ce marea poate durerea ei, dar o multumea lipsind-o de consolari utile. De cand nu se mai ducea la scoala, nu-si mai intalnea decat foarte rar camaradele. De altminteri, cum moartea dubioasa a lui „soeur” Denise fusese cunoscuta in tot orasul, mamele bune nu-si mai lasau fiicele sa se duca la Institut. Incetul cu incetul cea mai mare parte din eleve dezertasera, asa incat, pe la jumatatea lui aprilie, ramas fara eleve, suspectat si defaimat, Institutul Notre Dame isi inchise pe totdeauna portile.     Venise vremea frumoasa si cu ea singuratatea era mai greu de suportat. Intaia rochie fara maneci Adriana o puse plangand. Nu avea Gelu ochi pentru frumusetile ei marunte. Chiar cand il intalnea pe strada, era distrat si grabit. Spunea ca lucreaza mult, ceea ce era adevarat, dar altadata lucrul acesta nu l-ar fi impiedicat sa vie sa o vada. Adriana renunta. Nici nu se putea umili insistand, nici nu credea ca staruinta ei ar sluji la ceva. Cecilia, care cunoscuse avantajele unui amor permanent, is imagina necazurile unui sfarsit, incerca sa-l induplece pe Gelu.     Se apropia vara si plimbarile de noapte intre vii puteau fi reluate ca altadata. Ea avea mare incredere in ispita acestei amintiri: Gelu o respinse insa ca pe atatea altele. Intr-o seara, cum Gelu trecea singur pe o strada dosnica, ducandu-se spre casa, un automobil il ajunse din urma si se opri langa el. In intuneric vocea Ceciliei Coteanu se agita pasareste:      - Urca, domnule. De cand te cautam.     Nu putea sa refuze, caci nu-i placea sa faca publica o cearta are il privea doar pe el. Adriana ii facu loc sperioasa si se ghemui intr-un colt, temandu-se sa nu-l atinga, ca nu cumva sa-i dea lui impresia de a fi fost prins intr-o cursa. II privea doar uneori, cand socotea ca el nu ar putea sa o vada."