Mindfulness si neurobiologie

Descriere

    Practica mindfulness nu este nicidecum o toana recenta. Culturile stravechi si religiile de pe toata suprafata globului s-au folosit dintotdeauna de diverse metode – de la meditatie si rugaciune pana la yoga si tai-chi – pentru a ajuta oamenii sa progreseze catre starea de bine prin concentrarea atentiei si prin acordarea la clipa prezenta. Acum s-a dovedit stiintific ca starea de atentie constienta ne potenteaza bunastarea fizica, mintala si sociala. Inarmat cu dovezi empirice, Siegel adopta o abordare inovatoare: aduce laolalta descoperirile rezultate in urma unor cercetari de ultima ora si intelepciunea practicilor de mindfulness, pentru a demonstra cum ar putea functiona aceasta abilitate accesibila oricui si modul in care cultivarea ei ne poate imbogati viata.     In centrul acestei sinteze vizionare dintre stiinta si practica se afla ideea ca, prin constientizarea experientelor noastre neintrerupte, in noi se creeaza o legatura – sau rezonanta – care controleaza anumite circuite sociale si emotionale din creier. Practica mindfulness stimuleaza dezvoltarea acestor „circuite de rezonanta” – o dezvoltare ce transforma starea de atentie constienta permanenta intr-o stare de rezistenta pe termen lung.     Coroborand studii moderne cu sondari ale experientei directe, volumul Mindfulness si neurobiologie ofera o perspectiva unica asupra vietii noastre launtrice, a relatiilor interpersonale si a dezvoltarii starii de bine si a fericirii.          Fragment din volum:       “STAND IN ECHILIBRU INTR-UN PICIOR       Am practicat o serie de exercitii care ne-au demonstrat cat de importanta poate fi constientizarea plina de atentie (mindful awareness). Ma aflam asezat undeva aproape de centrul camerei pentru exercitiile de yoga. Profesorul ne-a dat indicatia de a sta in echilibru pe un picior. Cum ma aflam asezat chiar Ianga el, am incercat sa ii copiez miscarile si am constatat ca este foarte dificil sa-ti pastrezi echilibrul. M-am simtit nedumerit si putin surprins, avand in vedere ca doar cu o zi inainte facusem de fapt acelasi exercitiu de unul singur (in timpul unui curs, atunci cand am simtit nevoia sa imi intind putin corpul) si am putut sa mentin pozitia de echilibru pentru o lunga perioada de timp. Care a fost deosebirea acum?     Atunci cand incercam sa copiez miscarile profesorului de yoga, eu eram concentrat sa fac aceleasi miscari ca el, sa mentin acelasi unghi la brat, aceeasi inaltime a piciorului ridicat, chiar si directia in care acesta isi tinea capul orientat. Desi pentru el totul mergea foarte bine, pentru mine totul era un proces secundar, orientat „de sus in jos", in care eu nu ma aflam in sintonie cu propria nevoie primara de echilibru. Cu o zi inainte, sintonizarea cu mine insumi fusese realizata in mod direct, deoarece nu era nimeni altcineva care sa efectueze aceleasi miscari de echilibru si pe care eu imit. Astazi, prin faptul ca urmaream sa copiez miscarile corpului profesorului, a fost clar ca eu nu m-am sintonizat cu mine insumi. Incercarea de a imita echilibrul altcuiva mi-a anihilat capacitatea de a-mi percepe propriul echilibru. Prin acest exemplu putem vedea ca chiar si o perceptie poate deveni un impediment (top-down) in calea sintonizarii cu interiorul nostru."