Crizele de dupa criza. O lume fara busola si fara hegemon

Descriere

Dupa prabusirea reprezentata de criza, dupa anii de evolutie economica lenta care i-au urmat, dezvoltarea va deveni obiectivul detasat al perioadei urmatoare. Globalizarea poate construi o serie de premise ale dezvoltarii, dar nu poate asigura si dezvoltarea propriu-zisa. Corporatiile? Corporatiile vin si pleaca. Ele pot crea „insule“ ale dezvoltarii; problema este cine reuneste toate aceste „insule“, cine construieste perspectiva? Sa nu ne amagim! Avem de-a face cu o adevarata mutatie. Dezvoltarea va reprezenta principala unitate de masura a unei bune guvernari si va da seama de vrednicia statului. Stat–dezvoltare este noul tandem care va domina viata si relatiile internationale ale lumii. Criza recenta a avut un impact masiv asupra relatiilor si ordinii internationale. Globul pare ca a intrat in trepidatii, iar „indisciplina geopolitica“ este caracteristica noii vieti planetare. Parca nimeni nu mai este multumit cu situatia actuala si toata lumea ar dori sa inceapa o „noua partida de sah geopolitic“. La nivelul actorilor globali importanti, nimeni nu este prea puternic pentru a domina si nimeni nu este prea slab pentru a se lasa dominat. Fragment din lucrarea "Crizele de dupa criza" de Paul Dobrescu "1.2. Prima lectura: forte care fac din capitalism un „capitalism de prada" La 1 februarie 2007, Helmut Schmidt publica in Die Zeit un articol faimos. Care a fost imediat tradus si a figurat pe multe forumuri de dezbateri, cum ar fi site-ul Wall Street, unde 1-am putut consulta si noi. Influenta articolului este asociata cu prestigiul autorului - fost ministru de finante si fost cancelar cu momentul publicarii - inceputul lui 2007, in preziva declansarii crizei dar, evident, si cu adancimea analizei. Cand criza a izbucnit si a confirmat judecatile si aprecierile fostului cancelar german, studiul de care vorbim a fost propulsat intr-o actualitate de netagaduit. O personalitate de talia lui Jrgen Habermas il citeaza, la cinci—sase ani distanta de la publicare, de mai multe ori in termeni reverentiosi. Pentru ca vorbim de reprezentanti ai clasei politice la cel mai inalt nivel, despre elita politica si raspunderile ei, este momentul sa mentionam un fapt care pe noi ne-a impresionat. Helmut Schmidt este finantist si om politic. Dar el are inregistrate doua concerte pentru pian, de Bach si Mozart. Ar trebui sa fie un moment de luare-aminte. Se spune ca pentru a forma o elita intr-un domeniu este nevoie de munca a trei generatii. Trei incordari succesive intinse pe perioada unui secol. Motiv de meditatie cu privire la pofta noastra de a introduce rupturi si discontinuitati cand trebuie si cand nu trebuie. Istoria noastra, oricum, nu a fost saraca in asemenea discontinuitati. Daca mai adaugam si noi alte fracturi, pur si simplu conditia prima de formare a unei elite, cea a unei minime continuitati pe un arc de timp de minim cateva decenii succesive nu mai poate fi indeplinita. Iar in absenta unei elite adevarate, totul se poate prabusi."