Animalul inimii

Descriere

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura • Roman distins cu International IMPAC Dublin Literary Award Patru tineri incearca sa supravietuiasca in universul totalitar romanesc, cu regulile absurde, abuzurile si teroarea sa tacita. Naratoarea, Edgar, Kurt si Georg sunt in permanenta hartuiti de capitanul Piele, supusi interogatoriilor umilitoare si impinsi treptat spre un inevitabil sfarsit. In aceasta lume, guvernata de figurile amenintatoare ale securistilor si anchetatorilor si bantuita de siluetele fantomatice ale nebunilor orasului, cei patru tineri citesc pe ascuns literatura, se refugiaza intr-un limbaj cifrat, straniu ca o poezie suprarealista, mereu cu iluzia evadarii intr-un Occident fantomatic. Doar trei dintre ei vor reusi sa fuga, iar tentaculele Securitatii se vor dovedi suficient de lungi pentru a-i ajunge din urma, cu consecinte dezastruoase pentru vietile lor. Herta Muller este un exemplu de onestitate, iar Animalul inimii este marturia ei. Autoarea descrie in amanunte precise, necrutatoare ce a insemnat sa traiesti in Romania sub comunism. - The Washington Post Fragment din cartea "Animalul inimii" de Herta Muller "In aceasta dimineata am aflat de ce nu-l vazusem atunci in oglinda geamului pe unul dintre barbatii Lolei. El era altfel decat barbatii fiecarui miez de noapte si ai fiecarei ture tarzii. Manca la universitatea de partid, nu se urca in nici un tramvai, nu o urma niciodata pe Lola in hatisurile parcului, avea masina si sofer. Lola scrie in caiet: Iata, el e primul cu camasa alba. Asa a fost in acea dupa-amiaza, cu putin inainte de ora trei, cand Lola era deja in anul patru si aproape ajunsese cineva: Rochiile fetelor zaceau intinse pe paturi, despartite de rochiile Lolei. Soarele batea fierbinte in patratul acela si praful crestea pe linoleum ca o blana gri. Si langa patul Lolei, acolo unde lipseau brosurile, era o pata mata intunecata. Si Lola spanzura de cordonul meu in sifonier. Si au venit trei barbati. O fotografiara pe Lola in sifonier. Apoi dezlegara cordonul si-l varara intr-o punga de plastic transparenta. Era subtire ca un abur, ca dresurile fetelor. Barbatii scoasera trei cutiute din buzunarele sacourilor. Inchisera capacul cufarului Lolei si deschisera cutiutele, in fiecare cutiuta se afla un praf verde ca veninul, il presarara pe cufar si apoi pe usa sifonierului. Era atat de uscat, ca tusul de gene fara scuipat. Ma uitam la ei ca si celelalte fete. Ma miram ca exista si tus verde. Barbatii nu ne intrebara nimic. Cunosteau motivul. Cinci fete stateau la intrarea caminului studentesc. La avizier atarna poza Lolei, aceeasi cu cea din carnetul de partid. Sub fotografie atarna o coala de hartie. Cineva citi cu glas tare: Aceasta studenta s-a sinucis. Condamnam fapta ei si o dispretuim. E o rusine pentru intreaga tara. In cufarul meu am gasit, dupa-amiaza tarziu, caietul Lolei. Il ascunsese sub ciorapii mei, inainte de a-mi lua cordonul."