Orașul Fiarelor (Vol.1)

Descriere

Orasul Fiarelor. Trilogia Aventurile Acvilei si Jaguarului, vol. I Alexander Cold, 15 ani, se alatura unei expeditii in Amazon, cu misiunea de a documenta existenta Fiarelor, fapturi fabuloase pe care nimeni n-a reusit sa le vada vreodata. In inima junglei, unde timpul curge altfel, tanarul isi gaseste animalul totemic, jaguarul, o cunoaste pe Nadia, fata de culoarea mierii, inzestrata cu agerimea acvilei, si impreuna descopera deopotriva secretele unei civilizatii stravechi si abisul inimii omenesti.  Fragment din romanul "Orasul Fiarelor" de Isabel Allende:    „Kate Cold nu sosi nici dupa o ora, astfel ca Alex incepu sa se ingrijoreze. O chemase de doua ori prin statie, dar nu primise niciun raspuns, iar acum trebuia sa faca rost de maruntis ca sa-i dea un telefon. Se felicita ca are o memorie buna: isi aminti pe loc numarul ei, asa cum isi amintea si adresa ei - desi nu o vizitase niciodata -, de pe vederile pe care i le mai trimitea din cand in cand. Telefonul suna in gol, desi el incerca cu puterea mintii sa faca pe cineva sa raspunda totusi. „Si eu ce fac acum?", se intreba nedumerit. Se gandi sa-l sune pe tatal lui ca sa-i ceara sfatul, dar isi dadu seama ca asta i-ar fi mancat toate monedele. Oricum, nu voia sa se poarte ca un copil razgaiat. Ce sa faca tatal lui de la distanta? Nu,se gandi el, n-o sa intre in panica doar pentru ca bunica lui intarzia un pic. Probabil era blocata in trafic sau dadea ture prin aeroport cautandu-l si trecusera unul pe langa altul fara sa se vada.  Dupa o jumatate de ora era atat de furios pe Kate Cold, incat, daca ar fi fost in fata lui, i-ar fi spus cu siguranta vreo doua. Isi aminti de bancurile proaste pe care i le facuse de-a lungul timpului, printre care cutia cu bomboane umplute cu sos picant pe care i-o trimisese de ziua lui. Nicio bunica normala nu s-ar fi obosit sa scoata umplutura bomboanelor cu seringa, sa puna in loc sos de chfili, sa le inveleasca in staniol si sa le puna frumos inapoi in cutie, doar ca sa rada de nepotii ei.  Isi aminti de asemenea de povestile infricosatoare cu care ii baga in sperieti atunci cand venea in vizita si cum tinea mortis sa le spuna pe intuneric. Acum povestile acelea nu mai aveau atata putere, dar in copilarie le ascultau ingroziti. Surorile lui mai aveau si acum cosmaruri cu vampiri si zombi sculati din mormant, pe care glumeata de bunica-sa ii invoca pe intuneric. Chiar si asa, povestile ei morbide ii fascinau. Nu se saturau s-o asculte vorbind de primejdiile, reale sau imaginare, pe care le infruntase in calatoriile ei prin lume. Cel mai mult le placea povestea cu pitonul de opt metri din Malaysia care ii inghitise aparatul de fotografiat. „Ce pacat ca nu te-a inghitit si pe tine, bunico!", comentase Alex cand auzise prima oara povestea, dar bunica nu s-a suparat. Era aceeasi femeie care-l invatase in cinci minute sa inoate dandu-i branci in piscina pe cand avea doar patru ani. De disperare, a inotat pana la margine, dar ar fi putut la fel de bine sa se inece. Pe buna dreptate, Lisa Cold era foarte stresata cand venea soacra ei in vizita: trebuia sa fie de doua ori mai atenta ca sa-si tina copiii vii si nevatamati."